Introducerea normei pe venit a creat probleme majore și necesită o rezolvare urgentă, consideră reprezentanţii Federaţiei AGROSTAR.
Potrivit acestora, prin adoptarea acestui mod de a plăti impozit în agricultură nu s-a făcut altceva decât să se recunoască faptul că statul nu are capacitatea de a eradica evaziunea fiscală din agricultură. “Norma pe venit nu face altceva decât să impoziteze producția, și nu comercializarea. Prin urmare producătorul agricol plătește impozit, chiar dacă tot ceea ce produce este pentru consum propriu, și nu pentru comercializare sau plătește impozit atât pentru ceea ce a produs pentru consumul propriu, cât și pentru ceea ce a produs pentru comercializare” , susţine secretarul general al AGROSTAR, Horațiu Raicu, într-un comunicat de presă.
De asemenea, cuantumul normei de venit reprezintă o reală problemă în sectorul agricol vegetal. “Mai mult, cuantumul acestora se stabilește la nivelul fiecărui județ de către Direcțiile Agricole, care pe categorii de produse agricole stabilesc cuantumul acestora într-un mod subiectiv și nu obiectiv și același produs agricol într-un județ are un cuantum mai mare, iar același produs agricol în județul limitrof are un cuantum mai mic, în aceleași condiții de mediu și de sol”, adaugă secretarul general al AGROSTAR.
Neclarităţile nu lipsesc nici din zootehnie, acolo unde se impune neapărat reglementarea situaţiei, este de părere Horaţiu Raicu. „Să nu mai spunem de faptul că pentru crescătorii de animale nu s-a definit exact pentru ce categorie de animale plătesc impozit. Astfel, se impune reglementarea acestei situații pe un principiu de impozitare a comercializării și nu a producției”, precizează acesta.
Iată soluţia propusă de AGROSTAR! "Prin apariția legii referitoare la certificatele de producător se creează și posibilitatea impozitării produselor agricole prin aplicarea unui impozit pe vânzare, deoarece pe lângă certificatele de producător se introduc și carnetele de producător, carnete în care producătorul agricol este obligat să scrie produsele, cantitățile și prețurile cu care acesta le-a comercializat. Prin urmare, impozitul poate fi aplicat pe baza acestor documente prin aplicarea unei cote. Situația este confuză și credem că trebuie clarificată.
Nu în ultimul rând propunem chiar neimpozitarea producției agricole comercializate, cu condiția ca producătorul agricol să fie organizat în cea mai simplă formă respectiv P.F.A (persoană fizică autorizată), Întreprindere Individuală, Întreprindere Familială, dar și asociații de producători, grupuri de producători, cooperative agricole, etc cu condiția să comercializeze produsele pe bază de factură fiscală sau bon fiscal. Putându-se stabili un prag până la care producătorul agricol să nu fie impozitat, de ex. 200.000 euro pe cifra de afaceri. Propunem și susținem o astfel de prevedere pentru că impozitul de 16 % pe venit este un impozit virtual, impozitele pe care statul este sigur că le încasează fiind acciza, impozitele pe muncă și TVA-ul. Prin urmare acordarea de facilități fiscale producătorilor agricoli până la un anumit prag, dar cu condiția să fie cel puțin P.F.A și să valorifice producția obținută pe bază de factură fiscală sau bon fiscal, după caz, nu face altceva decât să scoată la suprafață producția obținută, pe de o parte, iar pe de altă parte să creeze premisa că PFA-ul să angajeze personal deoarece este știut faptul că producătorii agricoli nu pot produce și comercializa în același timp și sunt nevoiți să își găsească alte persoane care să le vândă produsele".