Ce pierde România dacă reducerea bugetului UE pentru 2014-2020 va fi agreată în Consiliul European?

Potrivit corespondentului Agerpres, propunerea de buget a preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, prevede o reducere cu 74,5 miliarde euro a cheltuielilor UE pentru perioada 2014-2020, faţă de varianta propusă de Comisia Europeană (CE). Adoptarea unui astfel de buget multianual ar însemna practic o reducere a alocării pentru agricultură cu 25 miliarde euro faţă de varianta propusă de CE, care era de fapt o îngheţare a bugetului la nivelul anului 2013 şi presupunea, în termeni reali, o scădere de 12%.

Plăţile directe vor începe să crească pentru a fi aliniate la nivelul mediei UE abia din 2015

Chestiunea cea mai importantă pentru statele membre cu un nivel al subvenţiei mult mai mic decât cel al fermierilor din alte state membre este modul de distribuţie pentru convergenţă.

În cazul României, fermierii primesc o subvenţie din plăţile directe de 135 euro pe hectar, mult mai mică decât cei din Belgia, care primesc 400 euro/ha, dar şi sub media europeană de circa 250 euro/ha. În varianta de buget pentru 2014-2020, ca şi în propunerea de reformă a PAC, Comisia Europeană a propus ca între 2014 şi 2017 să fie crescute plăţile astfel încât statele membre cu plăţi directe sub nivelul de 90% din media UE să reducă diferenţa dintre nivelul actual al plăţilor şi acest nivel cu o treime. Mai exact, pentru România, de la 135 euro/ha în 2013 s-ar fi ajuns la circa 200 euro/ha în 2017, această creştere urmând să se acopere în patru ani, pentru ca în perioada 2018-2020 beneficiarii să primească în continuare 200 de euro/ha.

Însă, odată cu reducerea de buget pentru plăţie directe, care este de cca. 16 miliarde euro (cca. 6%), s-a modificat şi această cheie de distribuţie pentru convergenţă. Varianta de buget a lui Van Rompuy menţine propunerea CE de a se acoperi o treime din diferenţa dintre plata pe care o primeşte un stat membru şi 90% din media UE, dar prelungeşte perioada de convergenţă de la 4 ani, cât ceruse CE, la 6 ani, şi aceasta nu mai începe din 2014, ci din 2015, şi se încheie în 2020.

Practic, în loc să se ajungă la plafonul maxim în 2017 şi să se rămână acolo în următorii trei ani, perioada de convergenţă a fost prelungită până în 2020.

Mai puţini bani pentru dezvoltare rurală

De asemenea, noile state membre riscă să fie afectate de reducerea fondurilor alocate pe pilonul II al PAC, cel de dezvoltare rurală, reducere care este de circa 9% în varianta de buget propusă de Van Rompuy. Această reducere se adaugă opţiunii statelor membre de a transfera până la 15% din bani între cele două piloane ale PAC. Astfel, statele membre cu o subvenţie mai mică pe pilonul I vor fi tentate să folosească 15% din pilonul II pentru a mări nivelul plăţilor directe. Adăugând acest procent la cel de 9% al reducerii propuse pentru dezvoltare rurală, bugetele pe pilonul II ale acestor ţări se vor diminua cu aproape un sfert (24%).

Într-o asemenea situaţie cel mai mult ar avea de suferit statele membre cele mai sărace, care au nevoie cel mai mult de programul de dezvoltare rurală, pentru investiţii în canalizare, sisteme de furnizare a apei, infrastructură, modernizarea fermelor, sisteme de producţie, etc.

Creşterea fondurilor de coeziune, condiţionată de rata absorbţiei în perioada 2007-2013

O altă prevedere foarte importantă pentru România este cea care menţionează că „statele membre a căror rată de plăţi cumulate în perioada 2007-2011 din alocarea lor naţională pentru perioada 2007-2013 este mai mică de 60% decât media UE, nu pot beneficia de o creştere a alocării naţionale mai mare de 15%, comparativ cu perioada 2007-2013”. Practic, asta înseamnă că România ar putea suferi şi o diminuare a alocării de fonduri de coeziune, pe lângă pierderile pe care riscă să le aibă din cauza reducerii bugetului multianual al PAC şi a modului de distribuţie pentru convergenţă în alocarea subvenţiilor la hectar.

Plafonarea plăţilor directe şi măsurile pentru „Înverzire”, lăsate la latitudinea statelor membre

Altă modificare importantă este cea privitoare la lăsarea la latitudinea statelor membre a plafonării plăţilor directe către marii fermieri şi a aplicării măsurilor pentru „Înverzire”.

Plafonarea plăţilor directe la un anumit nivel a fost propusă de comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş pentru a creşte transparenţa privind utilizarea fondurilor de la un anumit nivel în sus, pentru beneficiarii mari. Plafonul maxim propus a fost de 300.000 euro, urmând ca de la acest nivel să crească şi gradul de transparenţă privind modul de utilizare al banilor. Variana de buget a lui Van Rompuy stipulează însă că plafonarea poate fi introdusă facultativ de statele membre, ceea ce face improbabilă adoptarea unei astfel de măsuri, în contextul în care multe state membre şi-au făcut publică reticenţa faţă de această măsură.

În ceea ce priveşte „Înverzirea”, propunerea Comisiei privind reforma PAC include trei măsuri obligatorii - diversificarea culturilor, menţinerea păşunilor permanente şi păstrarea unei suprafeţe de 7% de interes ecologic pe exploataţie, legând 30% din plăţile directe de aceste criterii de mediu.

Varianta de buget a preşedintelui Consiliului European menţine această proporţie de 30%, dar precizează că trebuie să existe „o flexibilitate clar definită pentru statele membre”, cărora li se lasă astfel posibilitatea de a-şi alege un anumit set de măsuri, ceea ce ar putea duce la alegerea măsurilor cele mai puţin costisitoare şi mai uşor de aplicat.

Proiectul de buget al UE pentru perioada 2014-2020 propus de preşedintele Consiliului European va fi supus dezbaterilor şi votului în 22-23 noiembrie 2012, în cadrul unei şedinţe extraordinare a Consiliului European.

Videouri atasate

1.

Ciolos la AGRARIA 2012

05 mai 2012