Vinurile româneşti speră la "visul american"

Şase dintre numeroasele vinării ale ţării s-au reunit pentru a-şi asigura cota de piaţă din SUA şi au obţinut 3,5 milioane dolari de la Uniunea Europeană şi guvernul român pentru finanţarea acestui efort. O parte din efortul de intrare pe piaţă este o viitoare vizită la Napa (California) şi San Francisco, iar alta a fost invitarea recentă a unor enologi americani să viziteze România, informează ziarul american Napa Valley Register în ediţia de joi.

Vinurile româneşti sunt bune, dacă nu chiar spectaculoase
“Ca deschizători de drum, noi cei care scriem despre vinuri am întâlnit nişte locuri aspre, dar vizita a fost interesantă, oamenii prietenoşi şi vinurile bune, dacă nu chiar spectaculoase”, a afirmat semnatarul articolului, Paul Franson.

Efortul nu este surprinzător, remarcă acesta. România, care deţine aproape 500.000 de acri de podgorii, este al şaptelea cel mai mare producător de vin din UE şi printre primii zece din lume.
Vinul s-a făcut în România de milenii şi se presupune că Bacchus s-ar fi născut în Dacia. Din păcate, în timpul comunismului, guvernul a obligat podgoriile colective să planteze soiuri cu randament ridicat, dar calitate scăzută, de multe ori în locuri greşite.

România pe poziţii similare cu Bordeaux şi Piemont
După revoluţia din 1989, guvernul democratic a vândut viile unor companii private şi persoane fizice, mulţi din afara ţării. Aceşti proprietari noi au investit semnificativ, adesea cu ajutorul UE, pentru a replanta vii şi a moderniza instalaţiile de producţie a vinului.

În acelaşi timp, viile şi vinăriile vizitate de americani la mijlocul lunii august sunt în cea mai mare parte moderne, îngrijite şi dotate cu echipamente performante.

Cu toate acestea, noile instalaţii nu sunt suficiente pentru a depăşi vinificaţia perimată iar majoritatea proprietarilor au angajat consultanţi din Occident - australienii sunt deosebit de populari - pentru a îmbunătăţi vinificaţia şi a-i instrui pe români să producă vinuri moderne.

Cel puţin la cele şase vinării vizitate, podgoriile, producţia şi chiar vinurile ţin mai degrabă de ''Lumea Nouă'' decât de ''Lumea Veche'', în limitele climei continentale.
România se află pe latitudini similare cu Bordeaux, Piemont şi alte regiuni de vinificaţie renumite. Viile sale sunt cultivate în regiuni diferite, unele pe sol plat în apropierea Mării Negre, altele la poalele impresionanţilor Munţi Carpaţi, în interiorul lanţului.
În România, unde este cald vara şi frig iarna, viţa de vie primeşte suficientă apă naturală şi în general nu este irigată. Zaharurile şi alcoolul sunt mai reduse decât la multe vinuri din Lumea Nouă.

Cele mai multe exporturi sunt de vin sec
Istoric, marea majoritate a producţiei de vin a fost albă, dar acum este aproape de 50/50. De asemenea, consumatorii români au preferat vinurile dulci, dar vinurile seci sunt tot mai populare şi cele mai multe exporturi sunt de vin sec.

Multe plantaţii recente sunt de soiuri populare internaţional, cum ar fi Pinot Grigio şi Merlot, care par să se comporte deosebit de bine, la fel ca Chardonnay, Cabernet şi Syrah. Majoritatea cultivatorilor folosesc soiuri locale, printre care Busuioaca de Bohotin, Băbeasca Neagră, Feteasca Albă, Feteasca Neagră, Feteasca Regală, Tămâioasa Românească.

Şase vinării vor să cucerească piaţa vinurilor din SUA
Una dintre cele şase vinării din grupul care vrea să pătrundă pe piaţa din SUA, este Murfatlar, care, cu 8.200 de acri, este cea mai mare din ţară. Niciuna dintre celelalte cinci nu se numără printre cele mai mari, iar unele au producători de vin de top femei.

Vinăriile implicate în promovarea pe piaţa SUA includ: Carl Reh Winery-Crama Oprişor (622 de acri de viţă de vie), în proprietate germană; Cramele Recaş (1.750 acri), co-proprietatea englezului Phillip Cox şi a soţiei sale românce; Domeniul Coroanei Segarcea (750 acri) deţinut de un om de afaceri agricultor de succes care are, de asemenea, aproape 70.000 de hectare de porumb, soia şi alte culturi; British Halewood România (780 acri); Senator (2.250 de acri).

Multe dintre aceste companii au o oarecare prezenţă pe piaţa americană. 12% din totalul exporturilor din România de 1,7 milioane de litri de vin, în valoare de 19 milioane de dolari, au mers în SUA în 2010, în cea mai mare parte spre comunităţi româneşti.

Cea mai promiţătoare vinărie: Cramele Recaş
Una dintre cele mai promiţătoare vinării este Cramele Recaş, care introduce vinuri noi, printre care şi cele locale, Feteasca Regală şi Feteasca Neagră. Lucrează cu Cameron Hughes Wines pentru a vinde Merlot şi Pinot Noir în reţeaua Sam's Club.

Furnizează de asemenea, linia de 4 dolari Unwined pentru lanţul de supermarketuri Fresh & Easy şi a furnizat Pinot Evil pentru Wine Group. Exportă 40% din producţia sa de 1,1 milioane de sticle şi este cel mai mare exportator din ţară.

Recaş a investit 21 de milioane dolari în podgorii în 2001.Vinăria a angajat al doilea vinificator australian şi are şi unul spaniol. Phillip Cox are o filosofie simplă. “Le dăm oamenilor ceea ce doresc”, a spus el, subliniind că a plantat multe soiuri de Pinot Grigio pentru a satisface cererea.

Crama Oprişor caută importatori
Carl Reh Winery - Crama Oprişor a angajat recent un consultant din Australia. Produce aproximativ 1,3 milioane de litri pe an şi exportă 875.000 de litri în Germania, majoritatea în vrac. Împreună cu Domeniul Coroanei Segarcea şi Vinurile Senator, Carl Reh are o prezenţă redusă pe piaţa americană. Toate cele trei sunt în căutare de importatori.

Segarcea are un set de instalaţii impresionante printre viticultori. Proprietarul, Mihai Anghel, şi soţia sa, fost cardiolog reprofilat în vinificator, Cornelia Anghel, par a avea preţuri mai mari decât majoritatea celorlaltor companii vizitate.

Halewood Romania, care exporta o mare parte din producţia sa la sediul de origine din Anglia, şi Senator par să fie de asemenea informate despre piaţa din SUA.

Murfatlar, cea mai mare vinărie din România
Murfatlar, de departe cea mai mare vinărie din România, cu o producţie de 2,5 milioane de sticle, are mai mulţi importatori din SUA. Dar, ca toate vinăriile româneşti, doreşte o distribuţie mai largă în America. A cheltuit 70 milioane dolari atât pentru ameliorarea podgoriei cât şi a pivniţelor şi are consultanţi australian şi francez.

Majoritatea producătorilor consideră că cel mai mare potenţial se află în vinurile internaţionale seci moderate ca preţ, cele mai populare aici, dar spun şi că există o piaţă pentru soiurile româneşti unice.

Puţini par interesaţi şi de exploatarea unor pieţe mici, dar ''fierbinţi'', cu vinuri în care excelează istoric - alb sec, roşu, rosé, precum şi vinurile muscat.
Vinurile încercate (mai ales seci destinate exportului) au fost bune asociate cu mâncarea, altele bune singure. Pe pieţele din SUA sunt de obicei necostisitoare: între 8-15 dolari sau mai puţin. Semnatarul articolului a precizat că şi vinurile autohtone sunt interesante.

Sursa: Agerpres