În ciuda situaţiei financiare relativ instabile, actualmente, asistăm la o serie de investiţii făcute de marile branduri de retail în magazine moderne, pe întreg cuprinsul ţării. În timp ce unele au tăiat deja panglica, altele se pregătesc asiduu să o facă.
O serie de nume „grele” în domeniul super- şi hipermarket-urilor, şi-au anunţat extinderea reţelelor în câteva locaţii noi din ţară.
După cum probabil vă daţi seama, vorbim aici de investiţii de ordinul a milioanelor de euro, lucru care nu e chiar la îndemâna oricui în vremurile de astăzi, fie acestea chiar companii străine.
Ce mesaje transmit astfel de iniţiative? Este bine când auzim că se contruieşte, că se investeşte. Astfel, se crează noi locuri de muncă, se aduc bani la buget, se mai modernizează în unele cazuri şi infrastructura, etc. Pe de altă parte, faptul că apar atât de multe magazine, şi nu fabrici, de exemplu, pe mine mă pune pe gânduri. De ce? Pentru faptul că generează un monopol al comercianţilor, desigur, în detrimentul fermierilor şi al consumatorilor, în ultimă instanţă. Dacă aceste locaţii ar fi aprovizionate de către fermierii români ar fi ok. Din păcate, până acum am constatat mai mult contrariul şi nici nu avem argumente că lucrurile se vor schimba peste noapte.
Câtă vreme magazinele moderne vor domina piaţa, tot ele vor face şi legea. Ce opţiuni au producătorii în faţa coloşilor cu bani şi know-how occidental? Sunt de acord cu condiţiile comercianţilor, cu preţurile lor, foarte bine. În caz contrar, brandurile aduc instant marfă din străinătate. Oricum, omul nu are cum să recunoască vizual prospeţimea produselor la tehnologia de acum.
Este adevărat că şi fermierii trebuie să-şi pună la punct câteva lucruri. Bunăoară, producătorii mai au de învăţat cum să-şi vândă produsele, dar nu neapărat aici este cea mai mare hibă.
Sigur că avem o piaţă liberă şi relaţia cerere-ofertă, teoretic, ar trebui să aibe ultimul cuvânt. Astfel că, în condiţiile de faţă ar fi de aşteptat să vedem o reacţie a producătorilor. Cum? Prin impulsionarea creşterii desfacerii în pieţe clasice, de exemplu. A fermierilor, nu a samsarilor. Ori prin valorificarea produselor prin grupurile de producători şi prin magazine proprii. Şi, bineânţeles, nu în ultimul rând, prin forţarea pătrunderii în supermarketuri.
Cât de uşor se pot face aceste lucruri? Dacă există interes, inclusiv din partea autorităţilor, se pot. Totul este să vrem.
Până la urmă, ce contează mai mult pentru noi, ca români? Să producem ori să importăm?