După cum frumos se exprimă atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi ministrul Agriculturii Valeriu Tabără, România trebuie neapărat să treacă la prelucrarea produselor primare, pe care ulterior să le exporte.
Cam toate produsele prelucrate ar putea fi ulterior exportate, mai puţin grâul, spun oficialii.
În momentul de faţă, după cum prea bine se cunoaşte, România importă „la greu” peste 60 la sută din mâncare. Conform unor opinii, procentul este chiar de peste 80 la sută, la unele sortimente. Aşadar, nu putem fi decât de acord cu ideea oficialilor. Întrebarea este însă alta: ce se face concret în acest scop?
Vă daţi seama, să schimbi importul cu exportul peste noapte, nu e chiar de ici, de colo.
Mă uit la vecinii noştri de la vest, maghiarii. Fără să beneficieze de un potenţial mai mare ori de un sol de excepţie, fermierii maghiari fac eforturi constante să-şi promoveze produsele în ţara noastră. De la lapte şi brânză, până la seminţe şi erbicide. Numai cine nu vrea, nu-i vede la o serie de târguri, din Arad, până la Oradea şi Cluj. Şi nu vorbesc aici de companii mari, cu sute de angajaţi şi oameni de marketing. Eu mă refer la firme mici, de familie, cel mult producători de dimensiuni medii.
Poate vă întrebaţi dacă este rentabil pentru firmele mici să vină la expoziţii în România. Păi, este, deoarece statul maghiar subvenţionează astfel de costuri.
Noi de ce nu putem proceda ca ei ? Ba, aş îndrăzni, mai mult decât atât: de ce nu suntem prezenţi chiar şi pe alte pieţe? Cum ar fi, de exemplu, Austria ori Germania. Ori Qatar sau Arabia Saudită?
Desigur, veţi zîmbi, gândindu-vă cum ar fi ca noi să-i concurăm pe nemţi la ei acasă. Oricine are bani de relaţii comerciale cu ţările arabe. Nimeni nu spune că e uşor. Câtă vreme însă noi nici măcar nu schiţăm un gest că ne dorim mai mult, nici n-o să avem.
Există, totuşi, un domeniu, în care România arată că poate: târgul de produse bio din Germania, unde ţara noastră participă cu stand propriu, făcând astfel reclamă producătorilor autohtoni. Deci, vedeţi că se poate?
Expoziţiile, deşi probabil cele mai eficiente, nu sunt singurele mijloace de promovare a produselor noastre peste hotare. Avem ambasade, consulate, tot felul de organizaţii şi instituţii care ar trebui să ne ajute să ne popularizăm în străinătate. Ca după ce pregătim terenul, pasul următor să fie exportul.