Uniunea Europeană încearcă să vândă supraproducţia de porumb de anul acesta, însă cucerirea altor pieţe, externe Europei, pare a fi greu de realizat în condiţiile unei concurenţe acerbe din partea SUA, China, iar mai nou a Ucrainei, potrivit reprezentanţilor Conferderaţiei Europene a Producătorilor de Porumb.
Astfel, în prezent, Ucraina reprezintă principalul competitor al Uniunii Europene pe piaţa porumbului. Cu toate că UE este al treilea producător mondial după SUA şi China, statele membre nu au reuşit să se impună pe pieţele externe, preferând să vândă doar pe piaţa comună.
Piaţa africană – punct de desfacere ţintit de mai multe state exportatoare de porumb
Pentru că producţia a crescut, europenii doresc să se extindă pe piaţa africană. Problema este că americanii s-au impus deja pe această piaţă, iar ucrainienii vin tare din urmă, potrivit datelor CEPP. „Producţia de porumb a Uniunii Europene este de 62 milioane tone. Până acum, porumbul produs în Europa s-a vândut în cea mai mare parte pe piaţa comună, dar devin interesante şi pieţe terţe, mai ales cele din Nordul Africii. Problema este că cea mai mare parte a necesarului acestor ţări africane este asigurat din America. Totuşi, porumbul european, mai ales cel din Franţa şi România, principalele ţări producătoare, poate concura cu cel de peste Ocean”, a spus Luc Esprit, secretarul permanent al CEPP, citat de money.ro.
Potrivit acestuia, ţări precum Algeria, Maroc, Tunisia şi Egipt cumpără acum 10 milioane tone de porumb. De dorit este ca această cantitate să provină în viitor din UE, mai ales că producţia ţărilor europene a crescut foarte mult anul acesta. „Vânzările de porumb se fac mai mult între ţările UE, doar o cantitate mică de 3-4 milioane de tone reprezintă exportul în ţările terţe, deşi porumbul este foarte competitiv în Africa de Nord”, a mai arătat Esprit.
Ţările europene trebuie să facă însă faţă unei concurenţe puternice venite din partea statelor americane, care au producţii foarte mari. Astfel, producţia Statelor Unite a fost anul trecut de 331 milioane tone, în timp ce Brazilia a obţinut 56 milioane tone, Argentina 22,5 milioane tone, iar Mexic 20,3 milioane tone. Printre alţi producători importanţi se numără şi China, cu 158 milioane tone şi India cu 16,7 milioane tone.