PRODUCŢII MICI, PREŢURI MICI. Preţurile pe care le oferă traderii de cereale fermierilor români sunt aproape identice şi mult prea mici, se plâng mulţi fermieri. Chiar şi anul acesta, în care producţia de cereale este, în multe zone, foarte slabă, din cauza secetei, preţurile au rămas aproape la fel ca în anii trecuţi.
VASILE CIUBOTARU, administratorul fermei Depozitul de Cereale SRL din Iteşti, judeţul Bacău
Preţul corect pentru fermier ar fi cheltuielile de înfiinţare a unui hectar de cultură plus 40%, spune VASILE CIUBOTARU, administratorul fermei Depozitul de Cereale SRL din Iteşti, judeţul Bacău, care exploatează 420 ha de teren agricol cu grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă, orz şi triticale.
Calculul pe care îl face arată că anul acesta a ieşit în pierdere la cultura de grâu: Anul acesta, la grâu, mi-au ieşit cheltuielile 3.800 de lei pe hectar. Noi ne-am pregătit pentru o producţie de 7 tone la hectar, am aplicat îngrăşăminte, tratamente, şi am realizat 4.400 de kilograme pe hectar, înmulţit cu 70 de bani pe kilogram, cu cât am dat grâul, deci am avut pierdere 700 de lei pe hectar.
Adevăraţii beneficiari ai agriculturii sunt cei care cumpără de la noi şi vând mai departe. Preţurile sunt la fel la toţi, sunt copiate, parcă toţi sunt vorbiţi între ei, adaugă Ciubotaru.
FLORIN PLATON: PREŢURI MAI MICI DECÂT ACUM 10 ANI ŞI „TRASE LA XEROX”
FLORIN PLATON, fermier din Băcăoani, jud. Vaslui
Acelaşi lucru îl afirmă şi FLORIN PLATON, fermier din Băcăoani, jud. Vaslui. Acesta lucrează, împreună cu soţia, 190 ha de teren agricol.
Suntem de râsul curcilor, cum să vinzi grâul cu 760 de lei tona?, spune Platon. Preţurile sunt mult mai mici decât acum 10 ani, când toate inputurile erau mult mai ieftine. Azotatul de amoniu era 170 de lei tona, acum e de zece ori mai mult. Şi toţi traderii au preţurile trase la xerox, diferenţele sunt foarte mici, de câteva zeci de bani pe kilogram, susţine fermierul din judeţul Vaslui.
Iată preţurile oferite fermierilor de un trader din zona Moldovei în data de 2 septembrie 2020: floarea soarelui 1400 ron/to - 1470 ron/to FCA; porumb 640 ron/to - 670 ron, cu posibilitate de negociere pentru cantităţi mari.
În 31 august 2020, acelaşi trader oferea fermierilor următoarele preţuri: floarea soarelui între 1390 ron/to – 1430 ron/to FCA, porumb între 630 ron/to-650 ron/to FCA şi grâu - 770 ron/to FCA fără analize.
Cristian Andrici, administrator Agro-Expert Bucovina SRL
Pentru fermierii mari, care au spaţii de depozitare şi mai multe opţiuni de vânzare şi au avut şi recolte mai mari în acest an, lucrurile stau ceva mai bine.
CRISTIAN ANDRICI (Agro-Expert Bucovina SRL) exploatează 1.000 de hectare de teren agricol în județul Botoșani și încă 1.000 de hectare în jud. Suceava, în zona localității Bălcăuți. Andrici este şi preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Botoşani, care reuneşte peste 100 de fermieri care lucrează în jur de 40.000 ha.
Cristian Andrici spune că a vândut anul acesta traderilor grâul cu un preţ cu 20% mai mare decât media ultimilor trei ani. La porumb spune că preţul este cu 10% mai mare decât media ultimilor trei ani, iar la soia şi floarea soarelui, preţul este similar celui din anii trecuţi.
În Suceava, cu preţurile astea, facem nişte marje corecte de profit, dar în Botoşani, unde producţiile la culturile de primăvară s-au dus în cap din cauza secetei şi arşiţei, nu ne salvează nici preţurile astea.
Preţul produselor agricole are trei mari componente: una mondială, care înseamnă burse, inecţii de capital de la fonduri de investiţii, catastrofe naturale, sau dacă se trezeşte China că vrea să dea 300 de grame de cereale în plus pe cap de locuitor etc. şi în care noi nu putem interveni sub nici o formă. Apoi, componenta regională, adică Bazinul Mării Negre, în care e Rusia, Ucraina şi noi, restul nu contează. Dacă se trezeşte Putin că vrea să-şi refacă rezervele, mai avem nişte şanse. A treia componentă este cea locală, rezultată din autoconsum şi industrializare, plus zootehnie. Cu zootehnia suntem „în pijamale”, n-are cine să consume. Pe partea de industrializare, la grâu, adică panificaţie, jucăm după cei locali la preţuri. La porumb n-avem nici o şansă, suntem „în pielea goală”, ne luăm după celelalte două componente, mondială şi regională. Preţul la noi este preţul pe bursă minus taxe de port, minus transportul la port. Dacă eşti departe, în nordul ţării, asta e, ăla e preţul, explică Andrici.