„Nu vă întoarceți în țară! Aici nu e loc pentru oameni cinstiți!”

Îndemnul vine de la Dan Coroamă, un fermier de 36 de ani din Rădăuți, județul Suceava, care acum 7 ani a îndrăznit să creadă în promisiunile guvernanților și s-a întors să facă zootehnie în țară.

Daniel Coroamă

A bătut țara în lung și în lat pentru a aduna un șeptel cât mai performant. A investit peste 200.000 euro în două grajduri, care au aparținut unei foste îngrășătorii de tăurași, și câteva utilaje la mâna a doua. Ar fi vrut un grajd nou dar, din păcate, nu a reușit să acceseze nicio măsură din PNDR. Nu avea 350.000 euro cât ar fi fost partea lui dintr-un proiect standard. Nici măcar pe măsura destinată tinerilor fermieri nu s-a încadrat. Firmele de consultanță i-au cerut șpăgi ca și alți reprezentanți ai administrației.

Dacă a refuzat i s-a spus că ba nu are destul teren pentru câte vaci crește, ba că are prea puține vaci, ba că încărcătura fermei pentru centimetrii cubi ai utilajelor solicitate e prea mică, ba că nu are culoarea ochilor potrivită. Dar el s-a încăpățânat și a trecut la investiții din bani împrumutați. Nu din România, „pentru că aici nicio bancă nu creditează tineri fermieri decât dacă sunt copiii cui trebuie”. Ci din Austria, acolo unde a lucrat timp de 7 ani înainte de a se întoarce în țară. Cu frații și părinții lui. Fratele lui a luat un credit pentru a-l ajuta de 70.000 euro. Bani pe care i-a investit în animale alese pe sprânceană din ferme daneze și olandeze.

În schimb a văzut cum unii așa zis fermieri au accesat fonduri europene și au cumpărat utilaje pe care aproape că nu le-au folosit deloc timp de 4 ani, apoi le-au vândut pur și simplu. Pe când utilajele lui, luate la mâna a doua, au început să cadă unul câte unul. Și nu are cu ce să le repare acum.

Tânărul fermier afirmă că și-a pierdut și banii dar și orice speranța în România! Acum două săptămâni l-am cunoscut în fața Guvernului, unde era în greva foamei alături de alți fermieri (mi-a sărit în ochi pentru că era tânăr și avea piciorul bandajat deoarece a suferit o operație). Mi-a spus în scurt motivul pentru care se afla în acestă formă de protest extremă.

Când a fost să prindă și el o rază de speranță cu cuantumul acesta ridicat al SCZ, pentru că laptele se vinde din ce în ce mai prost (0,95/l) cu mult sub prețul de cost, a constatat că nu este eligibil la SCZ pentru vaca de lapte. Avea înscrise în Registrul Genealogic și în COP 39 + 27 vaci (cele 27 aduse din import ca juninci gestante) și „din pricina incompetenței medicului veterinar cu care am contract, medic care nu mi-a înregistrat descendenții neefectuând nici operațiunea de crotaliere, m-am trezit în imposibilitatea de a căpăta niște bani care m-ar fi ajutat să nu închid ferma”, spune cu tristețe în glas tânărul fermier întors la glia strămoșească. „Cum să faci COP  (control oficial al producțiilor n.r.) la vaci care nu au fătat?!”, se miră fermierul care recunoaște că are și el o parte de vină pentru că nu l-a reclamat la timp pe medic.

Abia acum a purces la DSV și la alte autorități dar se pare că e deja prea târziu pentru a-și mai salva ferma de la faliment. Nu a mai reușit nici să treiere 10 ha cu secară iar porumbul pentru siloz l-a folosit pentru hrană acum. În Vicovul de jos, unde ate 35 de capete tineret primăria i-a alocat doar 2,4 ha cu pășune pe când „paznicul primăriei care are doar 100 de oi dispune de 100 ha de pășune. Cum să spun altor tineri să mai revină în țară?!”, spune profund amărât tânărul fermier sucevean.

Toată acestă poveste tristă, cu bune și cu rele, cu poziții ale medicului veterinar dar și ale DSV Suceava într-un număr viitor al revistei Ferma.