Din dorinţa de a scrie un editorial la început de an, căutam un subiect. Şi mă gândeam să fie ceva care marchează într-un fel ori altul anul pe care recent l-am părăsit.
Prin ce se remarcă oare 2011? Prin ce diferă acesta de 2010 ori de anii precedenţi? În 2011 au fost producţii bune, dar şi în alţi ani profesioniştii au avut recolte bogate. Producţiile un sunt însă decât rezultatul, să zicem firesc, al aplicării tehnologiilor. Condiţiile climatice tind să cântărească din ce în ce mai mult în economia unei ferme. Din păcate, Planeta pare că a intrat într-un proces de încălzire treptată, cu efecte dintre cele mai proaste mai ales fără existenţa un sistem de irigaţii. Deşi importante, noile tendinţe climatice nu sunt neapărat o noutate, chiar dacă în 2011 par să se fi manifestat puţin mai virulent.
Atunci, prin ce se deosebeşte oare 2011 de alţi ani?
În discuţiile purtate cu fermierii - pe tema lucrurilor bune, cât şi a celor rele petrecute în 2011, cu ocazia realizării unei documentări - la un moment dat, după ce a înşiruit producţiile, cineva a spus că probabil va cheltui şi în 2012 circa 100.000 de euro pentru achiziţionarea de utilaje agricole. Omul a făcut afirmaţia oarecum secundar şi nu ca şi cum ar fi fost un lucru de excepţie. Este vorba de un agricultor care exploatează circa 1000 de teren agricol, nu de un manager de companie cu multe mii de hectare. Întrebat, mai amănunţit, despre acest lucru, fermierul a completat că este obligatoriu să te dotezi an de an, cu noi utilaje agricole, dacă vrei să creşti neapărat.
Natural, nu m-a surprins că fermierul are nevoie de utilaje ori că tehnologia costă. Şi nici că omul conştientizează treaba cu utilajele. Ci faptul că, pentru un agricultor cu 1000 de hectare, a devenit o oarecare obişnuiţă - datorită faptului că are de unde - să-şi cumpere utilaje de 100.000 de euro. Ceea ce este, să recunoaştem, un semn excelent pentru agricultura autohtonă. Dacă aloci 100.000 de euro doar pentru dotare, ca fermier mijlociu, să spunem, înseamnă că, după un an de trudă, punguliţa este ok. Ce veste poate fi mai bună, decât aceea că fermierii români, iată, treptat, încep să se capitalizeze?