HIBRIDAREA ECONOMIEI NU E O SOLUŢIE PENTRU ROMÂNIA! În ultima vreme se tot scot de la naftalină tot felul de idei comunistoide care ar putea „ajuta” destrăbălata economie de talcioc a României.
Cererea vine, culmea, chiar dinspre mai marii investitori români, care se văd neputincioși în fața tăvălugului european. Dar, reinterpretarea economiei de piață din perspectiva planificării de partid este deja mult prea mult. Mai ales că vectorul minune numit Fondul Suveran de Investiții s-a cam pleoștit definitiv.
Deja avem pe planetă cel puțin două tipuri de economie de piață hibridată. Aproape în fiecare din aceste două cazuri există un dictator luminat la cârma lor: Putin în Rusia și Xi Jinping în China. Oficial, este o oarecare democrație, însă destul de controlată. Mai ales în ce privește opoziția de orice fel. Cam așa se întâmplă acum prin Ungaria și Polonia, iar România pare că tinde spre acest sistem în ultimele luni. Intervenția statului în economie este dorită cu insistență de ineficiența economică națională. Asta și din prea grăbita intrare în UE în lipsa unei economii funcționale care să fi creat o dinamică concurențială benefică. Dar să nu ducem introducerea în steril.
În principiu, faptul că majoritatea celor care au „privatizat” fostele businessuri comuniste au crescut cu economia socialistă, nostalgia după piețe sigure care să absoarbă și rebuturile ca pe sfintele moaște e perfect îndrituită. Ca și dezvoltarea planificată pe principii veșnic urcătoare și lipsite de emoții! Dar nu mai avem o piață socialistă la îndemână, iar populația este câștigată definitiv de un consumism care alimentează actuala creștere economică, așa că va fi imposibil de dus un război cu propriul popor. Un popor care vrea să consume produse de lux, în paralel cu produse îndoielnice, dar din abundență.
Cât privește reglarea pieței actuale, mai ales cea a bunurilor alimentare, e aproape imposibil de realizat, în condițiile în care nu există o contrabalansare la comerțul din retail. Așa se face că puținul comerț rămas la mâna producătorilor autohtoni se bucură de evoluțiile pozitive ale prețurilor din supermarket și ridică și ei prețurile. Pentru că un câștig din pix e întotdeauna binevenit și cumva de-al locului. Așa că nu avem o contrabalansare în momentele de umflări de prețuri la raft în baza unor articole de presă inflamante, reunite într-o strategie de marketing social. Rețelele sociale permit astfel de campanii inflamatoare sau defăimătoare; în funcție de mișcarea care se pregătește. Ca o frăgezire pentru un viitor șnițel! Mai ales că presa este avidă doar de un senzațional absurd și lipsit de logică și astfel preia, fără să mai digere absolut deloc, orice găselniță (să nu spun gogoriță) exagerantă. Astfel că vectorul infestant se propagă mai ceva ca o molimă din filmele americane. Ca virușii aduși în sistemele electronice!
Dar, ca să revenim la oile noastre, nicio reacție viscerală nu va face decât rău în acest joc al minții. Iar fără educarea consumatorilor, vom fi întotdeauna la mâna acestor campanii de făcut bani pe lipsa de informare corectă și onestă. Pe când, din păcate, COMUNICAREA GUVERNAMENTALĂ este VARZĂ! Iar pretențiile de conducători stelari și megavizionari duc în cel mai bun caz la evenimente de stradă. De revoluții nici nu poate fi vorba. Decât bine susținute de alte interese. Asta pentru că, fără să jignesc pe nimeni, poporul român nu are vocații revolute. Doar vocații de răsculați când le ajunge cuțitul la burtă prin toate oasele. Nu uitați că un viol bine prezentat poate fi perceput ca un „coup de foudre”. Iar o mișcare ridicolă sau o frază scăpată la ceas de microfon în mână pot fi ușor redresate de un comunicator priceput. La fel cum reacțiile viscerale de la nivel macro nu fac decât să pună gaz pe foc! De rezolvări ale problemelor în niciun caz!
Așa că nu mai așteptați alte reguli pentru economia de piață! Educați-vă simțul primar și încercați să acționați ca actori ce sunteți pe această scenă. Nu încercând să schimbați scenariul ca să fiți singuri în decor sau, și mai grav, prin împușcarea regizorului!
Și, ca o concluzie, prețul unui produs într-o economie de piață va fi întotdeauna cel acceptat de cumpărător. Pentru că, într-o economie de piață, cel care plătește la casă este regele!