LOCUL UNDE LÂNA ÎNSEAMNĂ PROFIT PENTRU FERMIER. Tunsul oilor nu e o afacere profitabilă în România. Oierii noștri aruncă lâna, îi dau foc sau o îngroapă. Cum poate deveni tunsul oilor o afacere profitabilă în România? Europarlamentarul român Daniel Buda (PPE), vicepreședintele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European spune că este posibil dacă România preia modelul din Africa de Sud unde tunsul oilor și lâna sunt profitabile.
Africa de Sud, o țară unde tunsul oilor este o afacere profitabilă! Iar lâna este un produs indispensabil pentru o viață mai bună a fermierilor de aici!
Alături de reprezentanți ai Asociației Mondiale a Lânii, am vizitat mai multe structuri unde se tund oile în Umtata. În această regiune, sunt 1400 de persoane specializate în tunsul oilor. În general, se folosesc mașini pentru această activitate, iar o persoană poate tunde aproximativ 250 de oi pe zi, iar la tunsul cu foarfeca se ajunge la 140-150 de oi.
În fiecare sezon se tund în centrul comunal cel puțin 10.000 de oi. Cei care fac această operațiune sunt gestionați de firma de brokeraj BKB care angajează personalul și se ocupă de transportul lânii spre centru de colectare. Ambele operațiuni se efectuează pe cheltuiala fermierului, dar sumele sunt avansate de firma de brokeraj BKB. Aceeași firmă se ocupă, la solicitarea fermierului, de efectuarea unor analize amănunțite care dau prețul final pe lână. Finețea, dată de microni, lungimea, rezistența la rupere, încărcarea cu impurități care oferă cumpărătorului randamentul la spălare, dar și tipologia impurităților, se regăsesc într-un buletin de analiză care însoțește lâna până la vânzarea la licitație. Tipologia impurităților este necesară la alegerea procesului și substanțelor de spălare.
O abordare pragmatică legată de impurități care este inexistentă în România. Cum, de altfel, acest sistem de valorificare este inexistent în România. Autoritățile și fermierii trebuie să găsească formule și mecanisme de valorificare a lânii care însă, a fost standardizată din punct de vedere calitativ. Altfel, lâna este o poveste tristă pe care o putem uita! Fermierii singuri nu pot, pentru că nu au mentalitatea celor de aici din Africa de Sud și, în același timp, nu au fost cointeresați prin mecanisme puse la dispoziție de stat. Statul nu poate de unul singur deoarece trebuie ca fermierii să-i fie parteneri. Iată de ce trebuie așezati la masă și unii și alții.
În caz contrar, cel care are fabrica din Cisnădie va cumpara lâna din altă țară sau își va spală lâna, ca și până acum, în Turcia pentru că efectiv în România nu avem o astfel de instalație. De ce?! Pentru că structurile de mediu nu au autorizat până acum acest lucru. Cică, poluăm apele! Cretinism curat! Te doare mintea de câtă “inteligență” a fost în țara noastră. Oricum, modelul de bune practici din Africa de Sud reprezintă o ultimă oportunitate de valorificare a lânii la adevăratul ei potențial! Altfel, lâna va fi în continuare un balast care îți va deranja privirea atunci când vom căuta frumusețile văilor și dealurilor spre disperarea fermierilor, a ecologiștilor și a noastră, a tuturor. Iar autoritățile vor face mai departe “comiții și comitete” pentru a-și justifica mai departe salariile! A scris europarlamentarul Daniel Buda, pe pagina sa Facebook, după vizita în Africa de Sud.