În ultima perioadă apar tot mai multe ştiri legate de faptul s-au mărit capacitățile sau au apărut noi facilități pentru tratarea afecțiunilor oncologice, respectiv cancer. Dar nimeni, din ce observ, nu pune punctul pe I şi anume consumul de alimente, în speță brânză, caşcaval şi alte derivate cu un conținut ridicat de grăsimi de origine vegetală.
Poate şi pentru că industria aceasta este o sursă generatoare de profit rapid. Pentru că e mai complicat să stai la coada vacii 365 de zile, să îi dai mâncare, să faci curățenie, să o mulgi şi să faci brânză.
Dar să revenim puțin la subiect. Oare de ce acei nemţi, la al căror nivel de trai tindem să ajungem şi noi măcar pe la jumătate, au interzis utilizarea grăsimilor de origine vegetală în brânzeturi în procent mai mare de 6%? Oare nu este un semn de întrebare? Oare sunt mai proşti ca noi? Sau au ajuns la concluzia că aceste grăsimi consumate în timp îndelungat înseamnă cancer şi falimentarea zootehniei?
În context, Parlamentul European a elaborat un regulament prin care aceste grăsimi de origine vegetală să nu depăşească 2 grame la 100 de grame de grăsimi. Regulamentul 649/2019 intră în vigoare începând din 2021. Oare de ce? Nu vă întrebați? Ca de obicei, acest popor german, harnic şi deştept a început implementarea de mai mult timp cu 6% urmând să ajungă în anul 2021 la 2%. După cum se vede, pe noi iar ne prinde nepregătiți sau pierdem trenul. Pesemne, asta e genetica românească.
A fost o întreagă nebunie cu “dublul standard a produselor alimentare” în ultimii ani în Europa. Desigur, “beneficiarii” produselor de proastă calitate au fost cei din Europa de Est , printre care şi noi - românii. Au fost elaborate regulamente, legi… şi aşa mai departe pentru a se stopa acest fenomen.
Nici o problemă, acest popor minunat, care are o industrie în expansiune a găsit soluția pentru a nu încălca legislația germană şi europeană. Și vă explicăm imediat: compania X din Germania care produce brânzeturi are o secție de fabricare pentru ei unde grăsimile vegetale nu depăşesc 6%, ca să nu încalce legislația, iar acel produs este fabricat la o calitate înaltă. Pentru România şi pentru alte tipuri de țări ca a noastră, aceşti băieți deştepți şi frumoşi în cadrul aceleiaşi fabrici de brânzeturi au o linie separată de fabricație. Acolo produc brânza cum pot şi cum vor, această brânzică, cu o cantitate nedefinită de grăsimi de origine vegetală şi plus alte descoperiri ale chimiei care au revoluționat sectorul alimentar, dar care omoară oameni încet şi sigur.
Acest produs ”benefic” pentru poporul român nu este ambalat în Germania şi sub sigla fabricii mamă pentru că ar încălca legislația legată de dublu standard şi cel al conținutului de grăsimi. Aşa că, trimit aceste “bunătățuri” neambalate şi neporționate în România unde există un ”PRODUCĂTOR” român care foloseşte o cisternă de lapte la an dar produce mii de tone de brânzică şi alte produse de acest gen, care ambalează produsul nemțesc plin cu de toate şi scrie mare PRODUS ÎN ROMÂNIA. Și uite aşa noi mărim sau înființăm noi spitale oncologice, închidem fermele de vaci şi consumăm ”brânzică de calitate europeană”.
Acum, să nu vă gândiți numai la brânza de la raft, gândiți-vă la brânza utilizată în panificație, saleuri, foetaje, pizza, plăcinte şi aşa mai departe. Economic este normal, chimia este mai ieftină decât vaca, dar oare moral este???
În plus, ca să vedeți cum se falimentează o industrie mergeți la un magazin tot de origine nemțească şi cumpărați ouă. Surpriză: toate ambalajele la fel, aceeaşi culoare, acelaşi ambalaj, nici o diferență, dar dacă citeşti pe ambalaj observi că sunt de la producători diferiți. Oare de ce? Bine, bine, o să spuneți oul tot ou este. Aşa este, dar prin această practică, de fapt, ce se face? Se şterge identitatea producătorului. Astfel, dacă eu vreau să cumpăr ouă de la Ionel, nu mai ştiu cum să îl găsesc şi uite aşa cumpăr ouă de la Vasile, Gheorghe şi poate şi de la Ionel, dar fără să ştiu vizual de unde sunt. Aşadar ştergem identitatea unui producător şi în scurt timp reuşim să îl scoatem de pe piață; asta fiind tot o metodă germană, băieți deştepți!
Şi ca o concluzie aştept cu nerăbdare răspunsul la întrebarea: Cum omorâm un popor şi o industrie?