Creștinii prăznuiesc astăzi, 25 decembrie, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Este una dintre cele mai așteptate și semnificative sărbători creștine ale anului și, în fiecare zonă a țării, se respectă o serie de obiceiuri și tradiții. Sărbătoarea de Crăciun face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericii (sărbători închinate lui Dumnezeu) și are un rol central în calendarul bisericesc.
La noi în țară, sărbătoarea este celebrată timp de trei zile, în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie, ziua de 25 în prim plan, urmată de a doua zi de Crăciun, pe 26 decembire. Anul se încheie cu alte sărbători importante în calendar precum Soborul Maicii Domnului și Sfântul Ștefan. Semnificația sărbătorii care prevestește Nașterea Mâtuitorului Potrivit relatărilor profeților Iosif și Maria, din Noul Testament, evenimentul Nașterii lui Iisus Hristos este descris în Betleem, într-un staul (hambar). Acolo, îngerii, au vestit nașterea păstorilor, care au răspândit mai departe vestea cu bucurie. Stabilirea unei date exacte a nașterii lui Iisus a fost îndelung discutată și, în secolul al IV-lea, biserica creștină a fixat data de 25 decembrie drept dată oficială.
Mulți credincioși ortodocși sărbătoresc Crăciunul conform calendarului Gregorian, însă sunt și biserici creștine răsăritene (biserici ortodoxe care reunesc o parte importantă a credincioșilor) care folosesc și acum calendarul Iulian și sărbătoresc Nașterea Domnului conform acestuia, pe 7 ianuarie (Crăciunul pe rit vechi).
În România, obiceiurile de Crăciun îmbină armonios tradiții precreștine și influențe moderne, care s-au păstrat și adaptat în diferite zone din țară, de la un an la altul. Printre cele mai răspândite și cunoscute tradiții de Crăciun sunt: cântatul colindelor, oferirea cadourilor, pregătirea mesei festive cu anumite preparate culinare, decorarea casei și împodobitul bradului în seara de Ajun.
Cântecele tradiționale românești sunt legate de obiceiul colindatului în zilele de Crăciun și Anul Nou. Pe vremuri, colindele aveau o funcțiune ritualică și erau recitate fie la începutul anului agrar (la începutul primăverii) sau la sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei), fie în luna ianuarie, pentru a alunga spiritele rele, potrivit superstițiilor. Cu trecerea timpului, semnificația colindelor s-a păstrat doar în atmosfera de sărbătoare, ceremonie și petreceri. Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi, nuci, turte, dar și alte cadouri ori bani, în funcție de fiecare zonă a țării.
În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin. O altă tradiție a sărbătorii este de a împodobi bradul în Ajun de Crăciun. Tradiția s-a păstrat de-a lungul anilor, iar românii obișnuiesc și astăzi să decoreze bradul cu beteală, instalații luminoase, globuri și alte decorații specifice iernii.
În dimineața zilei de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care a durat aproximativ șase săptămâni. După această perioadă, românii se pot bucura de gustul preparatelor tradiționale de Crăciun. Printre cele mai pregătite rețete de sărbători sunt: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură.
Potrivit tradiției, odată cu ziua de Crăciun, orice treburi în gospodărie ar trebui lăsate deoparte. Încep zilele de sărbătoare, când oamenii sunt îndemnați să petreacă mai mult timp împreună, în sânul familiei. (Digi24)