CE ASCUND ETICHETELE EUROPENE CARE PROTEJEAZĂ PRODUSELE TRADIȚIONALE!

Etichetele indicației geografice (IG), un tip de drept de proprietate intelectuală, fac parte din sistemul de calitate al UE, asigurând anumite standarde legate de originea geografică a alimentelor sau băuturilor și de rețetele folosite. Acestea acoperă patru sectoare: produse agricole și alimente, vin, băuturi spirtoase și vinuri aromatizate. În supermarketuri, restaurante, baruri din Europa - și mult mai departe - aceste produse protejate sunt consumate zilnic, fără să se știe povestea din spatele etichetelor.

IGP sunt produse a căror calitate sau reputație este legată de zona în care sunt produse, prelucrate sau pregătite. Cu toate acestea, ingredientele nu trebuie să provină din aceeași zonă. Exemple de IGP sunt  Raviole du Dauphiné din Franța, berea cehă České pivo sau vinul sloven Primorska.

Fiecare produs are o poveste de spus, legată de regiune și de ingredientele specifice folosite. De exemplu, Raviole du Dauphiné este fabricat din făină de grâu moale, brânzeturi specifice (Comté și / sau Emmental), brânză proaspătă și pătrunjel. Care este povestea acestui preparat protejat?

Grâul moale creștea în această regiune și numeroase turme de oi, turme de capre și bovine produceau lapte pentru brânzeturi și oferă carne. Cu toate acestea, carnea era cu mulți ani în urmă un produs de lux. Pentru că nu conținea carne, a ajuns să fie consumat în principal în timpul postului. Apoi a evoluat și era servit  la petreceri într-un vas. A devenit mai răspândit la începutul secolului al XX-lea, când "ravioleuses" - femeile care le-au făcut - călătoreau de la fermă la fermă pentru a le pregăti cu o noapte înainte de petrecere.

A doua etichetă - DOP - se referă la un produs dintr-o anumită regiune, procesat și preparat în acea regiune, folosind o rețetă recunoscută și ingrediente din zonă. Exemple de produse înregistrate în cadrul acestei etichete sunt spaniola Cava, brânza austriacă Tiroler Bergkäse și Pefkothymaromelo Kritis (Pseudo-memeromello Κρήτης) - miere din Creta.

Povestea din spatele mierii din Creta ne duce în mitologia greacă pe vremea când Zeus s-a născut și a crescut într-o peșteră din Creta. El a fost hrănit cu miere de nimfa Melissa, fiica regelui Melisseus, demi-zeul mierei și arta apiculturii. Fauna, flora și clima din Creta fac din aceasta un loc ideal pentru a produce miere. În special, Pefkothymaromelo Kritis este rezultatul cimbrului și mierei de înflorire târzie, produsă de o insectă care trăiește pe pinii din Creta.

Protejarea tradițiilor și a rețetei este un aspect-cheie al indicațiilor geografice, dar există mai mult decât nostalgia și tradiția: eticheta este, de asemenea, foarte avantajoasă pentru agricultori care au produse protejate.

Pentru ca un produs să fie înregistrat cu IG (indicație geografică), trebuie respectate reguli stricte în timpul producției și în selectarea ingredientelor. Datorită acestor reglementări, standardul calității este ridicat și poate fi de încredere. Valoarea adăugată a dobândirii unor astfel de drepturi de proprietate intelectuală pentru agricultori merge mai departe, de exemplu printr-o creștere a vizibilității și printr-un acces mai bun la fondurile de promovare și la ajutorul pentru investiții la acest studiu.

În plus, datorită promisiunii în calitate și tradiție, IG reprezintă un avantaj pentru comerțul exterior. Produsele cu IG reprezintă 15% din exporturile agroalimentare ale UE. Aceste etichete joacă, de asemenea, un rol în timpul negocierilor asupra acordurilor comerciale, căutând protecția produselor geografice europene în alte țări - și viceversa. De exemplu, în cadrul CETA, acordul comercial dintre Canada și UE, 143 de IG-uri europene vor fi protejate în Canada, iar în parteneriatul strategic dintre Japonia și UE, s-a convenit că 205 de IG-uri europene ar fi protejate în Japonia.

UE acordă un sprijin semnificativ IG-urilor și recunoaște valoarea lor adăugată clară atât pentru producători, cât și pentru consumatori. Aceasta înseamnă nu numai încurajarea mai multor producători să își înregistreze produsele tradiționale ca IG, ci și să se asigure că procedurile pentru produsele înregistrate sunt respectate cu strictețe. Acest aspect este tratat la nivelul statelor membre. Produsele înregistrate ar trebui într-adevăr protejate împotriva concurenței neloiale atât în interiorul UE, cât și în alte țări din întreaga lume. În cazul unor țări terțe, prin acorduri bilaterale sau regionale, autoritățile naționale să asigure un control aprofundat împotriva fraudei.

Etichetele de indicație geografică europeană reprezintă un atu important pentru producători, consumatori, dar și pentru promovarea culturii și istoriei europene. Numărul de produse înregistrate este în continuă creștere, oferind vizibilitatea produselor tradiționale și șansa de a ajunge pe noi piețe. Cu noi contracte comerciale dintre UE și țările terțe, produsele înregistrate în Europa IG sunt și vor fi din ce în ce mai protejate.

Sursa: Comisia Europeană