Tentativele de funcționare a unor burse de cereale în România au eșuat. Bursa de la Sibiu nici n-a apucat să vadă vreo tranzacție cu cereale că a și înghețat. Bursa de la Corabia pare să aibă aceeași soartă.
Aurel Popescu, președintele Rompan, a cumpărat, anul trecut, 200 de tone de grâu de pe Bursa de Mărfuri București, cu un preț cuprins între 650 și 780 de lei pe tonă, preț corelat cu bursele externe. A plătit un comision sub 1%. Grâul a fost vândut de Administrația Rezervelor Statului. Aurel Popescu a văzut cum funcționează tranzacțiile și are o explicație pentru eșecurile creării unei burse exclusiv pentru cereale.
“Toată lumea încearcă, dar nu suntem pregătiți să mergem la tranzacționare pe bursă, traderi, agricultori, procesatori. Evaziunea fiscală e la cote mari și mulți preferă să cumpere de la SC Maricica fără documente. Sunt foarte mulți agricultori care-și vând „la negru” o parte din recoltă pentru că au nevoie să-și acopere diverse cheltuieli. Au forță de muncă „la negru”, nu vor să achite impozitul pe profit. Apoi, la bursă e un preț, în siloz alt preț, în port alt preț. Dacă pe FOB Constanța e 220 de euro pe tonă, scad transportul și încărcarea și rămân cu 190 de euro pe tonă. La prețul ăsta trebuie să cumpăr în București, altfel nu sunt competitiv.”
Poate cei mai puternici oponenți ai bursei sunt traderii. Ei nu vor să împartă profitul cu o bursă văzută ca un intermediar. Tot comerțul cu cereale se derulează, în prezent, prin traderi. Fermierii sunt atrași cu diferite avantaje. Traderii le dau inputuri, semințe, îngrășăminte, îi finanțează și oamenii se îndreaptă spre ei.