OPINIE! Dar nu regina munților noștri, Țurcana. Nici laia, nici bălaia, nici măcar Miorița! Sincer, m-am cam săturat de uneltirile bacilor din toate timpurile. Dar mi s-a cam sictirit și de acceptarea senină a dezastrului care va să vină. Chiar și de mioarele vorbitoare mi s-a aplecat până spre icter.
Privesc spre stâna tradițională ca la un spectacol grotesc. Nu vreau să spun mai mult pentru că apreciez prea mult tagma oamenilor aceștia care poartă istoria în spate, dar și pe sub clop. Ca niște mărturisitori ciudați numai buni de așezați în icoane. Dar realitatea strigă mai dihai ca orice mioară năzdrăvană iar oierii noștri fac tot ce știu de veacuri. Se fac că plouă și așteaptă să vină mai iute ceasul de seară. Ca pe un blestem de netrecut. Cu rigiditate, cu mult prea multă înțepeneală. Chiar dacă sunt din ce în ce mai ortomani și au oi mai multe, mândre și cornute iată-i că nu pun mâna decât pe fluierașul de os să cântă duios a jale și pagubă. Jelania mamii ei de jelanie! Ba că oaia e chioară, ba că iarba crește doar la vecini, ba că unii au chimir mai abitir. Dar în sân nu-și scuipă niciodată. Nici cruce cu limba întoarsă nu mai îndrăznesc să facă. Nici prin jur nu dau roată gândului drept.
Acestea fiind spuse, azi am ales oaia engleză, pentru că nu are freză cu scaieți iar lâna e ca un cojoc de tip Alain Delon. În plus are șolduri de grăsune numai bun de tăiat de Crăciun, iar carnea este fragedă și lipsită de mirosul specific Țurcanei. Am putut să cântăresc bine. În cunoștiință de cauză. Am degustat oaie de carne britanică crescută la noi și e grozavă. E ca diferența între carnea de vacă cunoscută de noi toți și carnea de Angus. Probabil că foarte mulți oameni ar alege oaia ca alternativă la porcul și puiul crescuți cu antibiotice și cu măsuri de siguranță ca la o secție de terapie intensivă. Sunt convins că o campanie de propovăduit o asemenea carne de calitate ar câștiga atât consumatorii români de la oraș cât și cetățenii europeni. V-aș povesti cum am mâncat prima dată cotlet de berbecuț în Republica Moldova, într-un restaurant numit Găgăuzia Bulgară și am jurat că e porc. Un porc de casă, savuros. Am exclamat că au greșit comanda. Și ospătărița a zâmbit îngăduitor spunându-mi că am reacționat ca majoritatea românilor.
Apoi am mâncat de curând la restaurantul Vaca Muu, pe Calea Floreasca, carne de oaie crescută la Maria Trading. V-aș recomanda să încercați și o să treceți aproape instantaneu la metisare sau chiar la rasa pură. Am întrebat azi cât costă un berbec de Suffolck sau de Charollais și, mirare, costă cât un amârât de berbec plimbat frumos de la lacu la dracu prin programul de minimis. Adică 500 – 600 euro (cam cât a fost sprijinul dat de stat prin ajutorul de minimis)! Ba știu oieri care mi-au spus că au cumpărat și cu 7-800 euro berbecuți prin programul de minimis. Offf! Cum ne mai batem joc de banii care au venit cu un scop clar. Acela de a modifica ceva în șeptelul actual.
Am auzit mulți ciobani care spuneau că Țurcana trăiește și cu zăpadă. Că ei nu ar schimba niciodată o asemenea rasă pe una care are pretenții la fân de lucernă și nutreț combinat. Am văzut și în iarna trecută cum oile mâncau coceni de porumb, rămași netăiați, prin zăpadă. Și nu o singură dată! Semn că nu e o excepție ci mai degrabă altceva!
Cred că subvențiile ar trebui date numai după ce crescătorii fac dovada că au nutreț pentru iernat. Știu că îmi iau înjurături dar nu e corect ca oile să treacă iarna pe terenurile fermierilor. Unii au culturi care călcate în picioare sunt deteriorate. Știu că veți spune că grâul păscut iarna înfrățește mai bine, dar doar dacă nu e jucat.
De curând am citit pe AGROINFO cum un europarlamentar român a fost în vizită la un fermier belgian care creștea câteva sute de oi și obținea 1.500 euro profit/cap de oaie/an. Cu siguranță nu creștea Țurcane!!! Erau oi specializate pe producția de lapte iar fermierul făcea produse din lapte și le vindea. Așa cum mai fac și ciobanii noștri. Pe care îi tot aud că brânza lor nu are preț dar o vând și cu 25 (caș) și 50 lei/kg (brână de burduf) iar pastrama undeva la 25-30 lei. Dar dacă oaia face puțin lapte iar mulsul este manual, de carcasă nu mai spui nimic, aproape că profitul nu se alege din pagubă. Așa că, dragii mei oieri, gândiți-vă că SCZ nu e o subvenție pentru ridicat piramide ci pentru creșterea randamentului de exploatare a oilor!