ȚĂRANII NOȘTRI, ADUȘI LA SAPĂ DE LEMN! Ce motive au țăranii ca să-și lichideze gospodăriile cu animale? Lista e lungă și fiecare motiv înseamnă aducerea țăranului, crescătorului de animale din România în pragul disperării. Avram Fițiu, profesor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj (USAMV) a postat pe pagina sa Facebook ce-l determină pe crescătorul român de animale să renunțe la ferma lui.

Ce motive au țăranii ca să-și lichideze gospodaria cu animale?

– Prețul de batjocură pentru lapte, vițel, miel, purcel, ied etc…;
– Interzicerea transportului animalelor la piață cu mijloacele proprii;
– Restricționarea accesului la vânzarea de lapte, brânzeturi, ouă în piețe;
– Normele draconice de biosecuritate în ferme;
 – Normele exagerate de mediu din ferme;
 – Normele anacronice sanitar veterinare din ferme;
– Obligativitatea ruperii unei file de comercializare la ieșire din curte cu un litru de lapte (deși sunt impozitați pe norma de venit);
– Furtul pășunilor și fânețelor prin concesiune de către băieții deștepți din politică;
– Interzicerea accesului cu animalele în păduri;
– Distrugerea pajiștilor de către animalele sălbatice (porci mistreți etc…);
– Omorârea câinilor la stână de către vânători și personalul fondurilor de vânatoare;
– Tratamentul umilitor de la APIA pentru accesul la subvenții;
– Furtul de subventie APIA prin cereri de plată frauduloase ale terenurilor țăranilor de către terți;
– Obligativitatea întăbulării pământului pentru accesul la subvenții din 2018;
– Obligativitatea amenajamentului pastoral pentru accesul la subvenții;
– Canalizarea apelor de munte de către investițiile hidro ce lasă animalele fără apă în munte;
– Jaful rezultat din defrișarea pădurilor montane ce obligă urșii și lupii să se apropie de sate, atacând gospodăriile;
– Investiițille fotovoltaice și eoliene de pe pajiști ce alungă animalele de pe habitatul lor normal;
– Activitatea de braconaj prin care sunt omorâți câinii din ferme pe motiv că deranjează vânatul;
– Nerecunoașterea statutului juridic și social al meseriei de oier, văcar, porcar etc…;
– Incapacitatea financiară de extindere a fermei datorită speculatorilor români și străini ce acaparează pământ;
– Vârsta inaintată a țăranilor datorită lipsei unui sistem de înlocuire cu tineri;
– Alungarea din țară a copiilor țăranilor;
– Pensie neatractivă de cca. 100 de euro/ lună după o viață în ploaie, vânt și ger;
– Ducerea în derizoriu de către orășeni a noțiunii de țăran;
– Dificultatea de a-și găsi o soție care să vină într-o fermă de animale, datorită penibilității muncii

Ce înseamnă un țăran fără animale în lumea satului?

– Un om dezorientat economic (capacitate redusă de reorientare profesională în mediul rural);
– Un om dezorientat social (iși pierde legăturile sociale structurante din viața lui);
– Un om dezorientat cultural (va prelua orice cultură dominantă);
– Un om dezorientat politic (va alege ceea ce i se cere);
– Un om fără pământ ce se comportă ca o frunză în vânt (în lipsa animalului dispare motivația deținerii pământului);
– Un om fără glie (distrugerea atașamentului față de animal, este echivalat cu ruperea legăturilor cu complexul agrocultural al gliei);
– Un om fără de cunoaștere socio-economică (munca cu animalul presupune o mare diversitate de cunoștințe complexe);
 – Un om fără identitate (vezi generația Sans Terre din Bolivia, Brazilia, Argentina);
– Un om fără viziune (dispare capacitatea de proiecție în timp);
– Un om fără așteptări de la viață (ciclitatea biologică a animalului condiționa calendarul activităților economice);
– Un om debusolat (un om dezechilibrat sufletește și emoțional);
– Un om pesimist (lipsit de perspectivă în viață);
– Un om sărac (material, intelectual, emoțional);
– Un om om trist (transmite o imagine de milă);
– Un om rău (va scoate la suprafață toate frustrările vieții);
 – Un om dispus la compromis (social, economic);
– Un om fără meserie (busolă economică perturbată);
– Un om fără mândrie (pierderea animalului echivalează cu pierderea dreptului de a mai ridica capul din pământ);
– Un om fără pălărie (pălăria ca simbol al stratificării sociale în societatea rurală: recunoașerea socială în lumea văcarilor se face în funcție de înalțimea și simbolurile pălăriei sau clopului- vezi Valea Chioarului);
– Un om fără de chimir (șerpar) ca simbol al stratificării sociale în societatea păstorească: numărul de curele (1-4) arată gradul ierarhic în societatea oierilor, a scris profesorul Avram Fițiu, pe pagina sa

Pro­fesorul Avram Fiţiu a studiat la Fa­cultatea de Ştiinţe Agronomice din Gembloux, Belgia. A fost directorul de cabinet al fostului ministru al agriculturii, Dacian Cioloș. Este doctor în ştiinţe agricole şi laureat al Premiului Academiei Agricole, pentru cartea „Bazele Agri­culturii Ecolo­gice”. Este un bun cunoscător al realității crude a satului românesc, iar ceea ce îl preo­cupă în mod deosebit este soarta ţăranilor români.