Cultura de lucernă, semănată în condiţii tehnologice optime, răsare după 9-10 zile, iar uniformitatea se apreciază prin densitatea plantelor răsărite, în limite cuprinse între 700 şi 900 plante/m2.
În continuare, productivitatea şi durata de exploatare a lucernei sunt influenţate de tehnologia de aplicare a lucrărilor de întreţinere, mai ales în primul an de vegetaţie.
După răsărirea plantelor de lucernă, ritmul lent de creştere în primele faze de dezvoltare face ca parcela să fie repede invadată de buruieni, iar în condiţiile în care nu se aplică lucrări de distrugere a acestora, producţia, calitatea furajului şi durata de exploatare a culturii vor fi afectate. Cele mai periculoase specii de buruieni pentru lucernă sunt: rocoina (Stellaria sp.), loboda (Chenopodium album), ştirul (Amaranthus sp.), muştarul sălbatic (Sinapis arvensis), pălămida (Cirsium arvense), cuscuta (Cuscuta sp.), ştevia (Rumex sp.), costreiul (Echinochloa crus-galli), pirul (Cynodon dactylon, Agropyron repens) şi mohorul (Setaria sp.).
Măsura de eliminare a ierburilor nedorite se poate realiza în următoarele moduri, care, de regulă, se aplică în totalitate: prin măsuri preventive, prin lucrări agrotehnice şi tehnologice şi prin metode chimice.
