A fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei Europene din data de 9 februarie 2016, că Salamul de Sibiu (IGP) a fost înregistrat ca produs de Indicație Geografică Protejată, anunță Ministerul Agriculturii.
Istoria produsului începe in anul 1910, atunci când un italian pe nume Filippo Dozzi, profitând de condiţiile climaterice favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung şi cu garanţie de luni de zile, s-a hotărât să cumpere în Sinaia o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri şi un hotel.
Trecătorile tradiţionale, prevăzute cu vămi oficiale, ce legau Transilvania de Ţara Românească, erau situate pe Valea Teleajenului (cu ieşire la Săcele), pe Valea Dâmboviţei (cu vămi la Rucăr şi Bran spre Braşov şi pe Valea Oltului) şi cu vama la Turnu Roşu (ieșire spre Sibiu).
Dozzi începe să vândă cu denumirea de "Salam de iarnă", iar pe ştampila de export aplicată pe documentele ce însoţeau marfa, era inscripţionată "Vama Sibiu", întrucât această vamă era punctul de ieșire spre teritoriul Austro-Ungar.
Deoarece în Ungaria existau fabrici concurente care produceau un salam asemănător cu cel produs de Dozzi, existau şi restricţii privitoare la tranzitarea transporturilor cu salam românesc pe teritoriul Ungariei. Astfel, în comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai întâi "Salam din vama Sibiu", pentru ca mai apoi sa fie numit "Salam Sibiu"