Oierii de munte solicită oficialilor MADR soluţii pentru problemele sectorului

Astfel, Federaţia Oierilor de Munte din România susţine că “Plata de agro-mediu a fost stabilită ca o sumă fixă la hectar şi reprezintă o compensaţie pentru pierderile de venit datorate costurilor suplimentare suportate de fermieri pentru reducerea densităţii animalelor la hectar pentru menţinerea biodiversităţii, prin aplicarea practicilor agricole tradiţionale.

Cositul să înceapă după data de 20 iunie

“Ca cerinţe de management au fost inpuse printre altele "Cositul poate începe doar după data de 1 iulie", caz ce ne pune în situaţia de a nu recolta fân ca furaj pentru hrană animalelor, întrucât stadiul de vegetaţie la care se ajunge, acesta poate fi utilizat doar ca aşternut pentru animale. Acest lucru nu a reprezentat niciodată o practică tradiţională a oierilor în nici o zonă din ţară. Considerăm că această dată a fost stabilită fără un studiu de specialitate elaborat de către unităţile de cercetare ştiinţifică din domeniul pajiştilor, creşterii animalelor erbivore şi silvicultură din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în funcţie de condiţiile naturale, modul de folosire şi nivelul de extensivizare a producţiei pajiştilor.

• Schimbările climaterice (seceta excesivă) din ultimi anii au determinat o decalare de ajungere la maturitate a fâneţelor cu 15 - 20 zile mai repede fapt ce ne pune să recoltăm la 1 iulie vegetaţie lemnificată şi producţie dimimuată cu cca. 70 %.
• Până la elaborarea studiului de specialitate cu privire la activitatea economică ce se desfăşoară pe pajişti şi menţinerea biodiversităţii, propunem ca pentru recoltarea fânului cu o valoare nutritivă corespunzătoare "Cositul poate începe doar după data de 20 iunie".

Păşunatul să se efectueze cu un minim de 0.5 UVM pe hectar
“Ca cerinţe de management "utilizarea tradiţională a gunoiului de grajd este permisă pâna în echivalentul a maxim 30 kg. N ş.a. /ha ”, şi deasemenea “utilizarea fertilizantilor chimici este interzisă” a creiat o reducere a biodiversităţii prin creşterea pe pajişti a plantelor lipsite de valoare nutriţionala, a plantelor invazive şi dispariţia plantelor erbacee furajere din familiile de graminee şi leguminoase specifice pajiştilor aşa cum sunt definite în legislaţia europeană. „pajişti permanente” înseamnă terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie; din exploataţie timp de cel puţin cinci ani. Menţionăm că biodiversitatea pajiştilor cu valoare naturală înaltă s-a format şi întreţinut numai prin interacţiunea dintre animale şi ierburi. Cerinţa de management “păşunatul se efectuează cu maxim 1 UVM pe hectar” poate reprezenta o cerinţă posibil “optimă”, dar pentru păstrarea biodiversităţii trebuie stabilită încărcătura minimă care să asigure fertilizarea la nivelul optim de susţinere a comunităţii plantelor care fac parte din pajiştile cu valoare natural înaltă.

În prezent datorită cerinţelor de management defectuase impuse, se crează foarte mari probleme nu numai în prezent, dar cel mai periculos în viitor, întrucât compoziţia floristica nu se mai poate reface în perioada imediat următoare.

Considerăm ca încărcătura minimă "zero" sau lăsată la latitutinea neprofesională a celor care decid să păstreze biodiversitatea prin angajamentul pe care şi-l asuma, conduce la abandonarea pajiştilor cu valoare înalta, trecând la o compoziţie care predomina alte categorii de ierburi nespecifice sau invasive. Întrucât încărcătura de animale sau nivelul de fertilizare care permite maximum de biodiversitate, este inperios necesar să se facă un studiu de specialitate elaborat de către unităţile de cercetare ştiinţifică din domeniul pajiştilor, creşterii animalelor erbivore şi silvicultură din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în funcţie de condiţiile naturale, modul de folosire şi nivelul de extensivizare a producţiei pajiştilor.

Până la elaborarea studiului de specialitate cu privire la activitatea economică ce se desfăşoară pe pajişti şi mensinerea biodiversităţii, propunem ca pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare şi păstrare a compoziţiei floristice a pajiştilor adăugarea unei noi cerinţe de management "Păşunatul se efectuează cu un minim de 0.5 UVM pe hectar". sursa: adresa Federaţia Oierilor de Munte din România, semnată de preşedintele Federaţiei - Eugen Petru Gonţea