La "Legea mirosurilor" îi batem şi pe ruşi şi pe americani!

Citeam zilele acestea nişte puncte de vedere cu privire la ”Legea Mirosurilor”, lansate chiar de către cei care au promovat legea în Parlament. Şi ca să nu zică cineva că suntem părtinitori şi avem ceva cu cineva vom face o analiză comparativă de texte publicate de susţinătorii aşa-numitei ”legi a mirosului”.

Nu avem directivă europeană? Nu-i nimic, o inventăm!
În anul 2017 apare un material de 7 pagini în care ni se explică de ce este bună o ”Lege a mirosului”. Reiese aproape imediat din text că noi, românii suntem vârf de lance al dezvoltării şi cercetării pe plan european a mirosului. Vorba ceea: ”Îi batem şi pe ruşi şi pe americani”.
Cităm: ”Absenţa unei legislaţii naţionale privind măsurarea mirosurilor; ABSENŢA UNEI DIRECTIVE EUROPENE”. Adică, ce să înţelegem?! Adoptăm legea la noi, în România şi după aceea o transformăm în directivă europeană? Adică Germania, Franţa, Polonia, Danemarca vor trece la standardele româneşti ale mirosului???
Să mergem mai departe. În acelaşi document din anul 2017 se precizează că în România, conform www.renar.ro, NU EXISTĂ laboratoare acreditate pentru măsurarea mirosurilor industriale! După 3 ani, ni se spune chipurile, că ar fi existat, deşi noi nu am găsit nimic. Dar de, iubitori de agricultură cum ne ştim, poate suntem mai subiectivi. Cert este că un principiu de bază al unei expertize juridico-tehnico-ştiinţifice este obiectivitatea unei măsurători. Astfel, pentru măsurarea unor substanţe chimice ai tot felul de senzori, pentru suprafeţe ai GPS-uri, teodolit, metru şi aşa mai departe, deci ai nişte aparate de măsură care elimină orice dubiu privind eroarea umană. Când ţi-a scris pe aparat că ai 10 metri sunt 10 metri, nu 20.

Citeşte şi: GROPARII SATULUI ROMÂNESC!

Foarte tari românii! Au inventat până şi ”nasul electronic”!
În cazul mirosului e puţin mai complicat cu măsurătorile, întrucât mirosul este compus dintr-o multitudine de componente chimice iar percepţia de miros este diferită de la om la om... Drept urmare, principiul obiectivităţii în măsurarea mirosului este foarte frumos explicat chiar de iniţiatorii legii iar pentru a băga de tot în ceaţă pe cel ce citeşte, este utilizat un termen: „olfactometrie dinamică”. Însă practica ne omoară! Chiar ajungi să crezi că legiuitorii profită de analfabetismul funcţional din România pentru că în acelaşi text ni se spune că, de fapt, mirosul se măsoară cu SUBIECŢI UMANI. Păi ce să mai înţelegem?! Poate că urmează să apară în perioada următoare la facultăţi o nouă specialitate de ”mirositori” sau poate că Guvernul pegăteşte în mare secret o armată de ”mirositori”? Pregătim specialişti în paranormal? Nu ştiu sau nu înţelegem noi, dar asta e.
Ni se explică mai departe, în textul citat: ”utilizarea unui grup de persoane selectat şi verificat să perceapă aeastă probă”. Poftim??? Noi aşa am face (poate le dăm idei): selectăm 10 persoane care nu au văzut vaca decât la televizor, mai spun eventual că vaca este mov şi care, la un simplu găinaţ de vrabie, strâmbă din nas că ”pute”. Că nu om fi proşti să luăm cetăţeni de la ţară care au stat ”la coada vacii”, că bieţii de ei nu mai percep nici un miros, au simţul mirosului atrofiat. Şi cu aceste 10 persoane ne plimbăm pe la toate reclamaţiile din ţară şi uite-aşa aplicăm cu OBIECTIVITATE "Legea mirosurilor".
Apropos, la momentul actual, pesemne de cât de bună este legea în România, pe tema OMS 119/2014 sunt peste 6.000 de litigii juridice. Şi să nu spuneţi că în momentul în care fermierul are toate autorizaţiile nu este nici o problemă, nu stă în picioare nici o reclamaţie, pentru că avem 6 ani de aplicare a OMS 119 şi o multitudine de exemple de ferme închise cu mare zel de către DSV-uri. Dar asta este altă poveste...

În armonie cu norme... care nu există!
Revenim la mirosuri şi citim mai departe, despre ”Olfactometrele portabile”. Ni se spune cât sunt ele de bune şi numai noi nu înţelegem asta. Serios? Cităm: ”Din câte se cunoaşte, aceste olfactometre nu corespund cu nici o reglementare din spaţiul UE”. Păi atunci, de ce ni le băgaţi pe gât?! Noi nu suntem în spaţiul UE? Sau poate că am rămas doar cu ruşii ori cu americanii, ca să-i "batem" şi pe ei cu mirosurile legiferate!
În zilele noastre, iniţiatorii politici ai legii au simţit nevoia să vină cu noi precizări, asta după ce mediul agricol a explodat pur şi simplu, după apariţia actului normativ. Ni se spune că ”Legea mirosurilor nu le va îngreuna activitatea (n.r. - fermierilor), acestea fiind în armonie cu normele europene şi naţionale deja în vigoare”. Păi nu spuneaţi că nu există norme naţionale şi europene? Le-am creat noi acum, în timp ce reinventăm apa caldă?

Dar să mai analizăm puţin: ”Toţi crescătorii de animale individuali şi ferme trebuie să se supună deja regelemntărilor...”. Păi dacă trebuie să se spună deja unor reglementări, ce faceţi?! Veniţi cu supra-reglementări??? Comunicatorii şi susţinătorii acestei ”idioţenii” legislative afirmă şi ne spun răspicat: această lege nu se aplică în domeniul zootehnic, că nu se referă la zootehnie, că nu înţelegem noi.
Cităm, din nou: ”disconfortul olfactiv, generat de unele activităţi industriale sau ferme zootehince SITUATE ÎN VECINĂTATEA zonelor rezidenţiale” - această frază este specificată în promovarea legii în anul 2020 şi aceleaşi personaje precizează: ”doar anumite zone din interiorul localităţilor”. Păi cum vine asta? Ori în interiorul zonelor, ori în vecinătate! Am spus noi că nu prea înţelegem limba română! Şi ni se dă un exemplu edificator: în Timişoara este interzisă creşterea animalelor. Bravo, bun exemplu, dar ferma de vaci nu este în Timişoara, nici în Bucureşti, nici în Iaşi, este la ţară, şi conform dicţionarului explicativ al limbii române, tot localităţi se cheamă şi satul, şi "la ţară"!

Le spunem celor care susţin din toţi rărunchii "Legea mirosurilor" că mirosul de la ţară este diferit de cel de la oraş. Că atunci când îţi muţi reşedinţa la sat admiţi din start că s-ar putea să-ţi pută cocoşul şi porcul vecinului, în răcoarea dimineţii sau la lăsarea serii. Şi nu te pui să faci reclamaţii nefondate că tu vrei aer curat şi suferi de "disconfort olfactiv". Le spunem şi că zootehnia românească, în ciuda eforturilor lor şi ale altora de a-i da în cap, încă mai produce papa bună şi sănătoasă inclusiv pentru ei şi pentru familiile lor. Înţelegem să fie pedepsiţi poluatorii industriali şi inconştienţii care ard cauciucuri şi bulendre prin curţi. Dar mai uşor cu strâmbatul din nas la zootehnie, că ne pute de la distanţă a lege făcută pe genunchi!

Citeşte şi: ATENŢIE, fermieri! Vi se (mai) pregăteşte ceva...