DEZAMĂGIRE DE FERMIER. Un pilot civil care și-a făcut o fermă de vaci ne-a scris despre dezamăgirea cruntă pe care a simțit-o ca fermier. A cheltuit cu ferma lui ca să arate ca una din Germania, a pus suflet, a muncit și a realizat în final că, de fapt, o exploatație agricolă de mărime medie din România e condamnată la eșec și faliment.
Acum trei ani mi-am închis microferma de vaci...Asta în condițiile în care am CHELTUIT și nu investit în acea himeră cca 100.000 euro. Grajd cu dușuri, temperatură controlată, etc,mai ceva ca la germani,vaci autohtone dar toate una și una, mulgători, tanc de răcire și chiar un dozator de lapte marca Brunimat, achiziționat NOU cu aproape 10.000 euro. Pe lângă fermă și vreo 10 ha de pământ,un tractor,o combină,moară,hambare, fânarii și ce mai trebuia pe acolo. Când nu lucram( eu sunt pilot civil) mă suiam pe tractor, combină sau pur și simplu hrăneam sau mulgeam văcuțele alături de cei doi angajați.
O parte din lapte il vindeam cu ajutorul dozatorului, iar ce rămânea(cam 60% ) îl predam la o făbricuță de procesare a laptelui din zona mea. Laptele îmi era ridicat direct de la fermă în fiecare dimineață de mașina fabricii și tot acolo i se făceau analizele de grăsime și densitate.
La vremea aceea, eu primeam generoasa sumă de un leu/litru în condițiile în care mereu laptele de la ferma mea era de 4,2% grăsime.Eram totuși un norocos... Ceilalți primeau 70 de bănuți. Am funcționat așa timp de doi ani și-n tot acest timp luam bani din altă parte ca să pot da continuitate acelei fermușoare de vaci.
Banii pe lapte niciodată nu-i primeam la timp și niciodată cantitatea livrată de mine nu pușca cu cantitatea din borderourile lor. Uneori îl mai sunam pe șef și-i aduceam aminte că trebuie să-mi dea niște bani cu care eu să-mi pot plăti angajații, sănătatea văcuțelor și ce mai era de plătit pe acolo și mereu, aceeași voce plângăcioasă cum ca nu merg vânzările, are marfă multă pe stoc și-i tare greu cu banii și etc.
Într-o zi m-am dus la biroul acestuia, i-am pus 10 milioane (în lei vechi n.r.) pe birou și am plecat înjurînd. Dupa aceea m-a sunat și m-a intrebat ce e cu acei bani și i-am răspuns că acei bani constituie un mic ajutor din partea mea, că e demn de toată mila daca nu are bani să-și plătească materia primă. A doua zi am pus ferma în vânzare și după o săptămână am și vândut-o. Iată așadar aventura de a face ferma în căcatul ăsta de țară numit România, ne scrie Marcel Botez din Piatra Neamț, fost fermier.
Nu EZITAȚI să ne scrieți ceea ce trăiți! AGROINFO publică mesajele voastre în care vă spuneți povestea, experiența de fermieri, necazurile care vă încearcă, obstacolele birocratice de care vă loviți.