Această întrebare, cu un evident substrat acuzator, este adresată Fundaţiei Revistei Ferma, în legătură cu cel mai recent proiect al nostru - “Camerele Agricole: putere de decizie pentru fermieri”.
Nu voi face din acest articol prilej de a disculpa în vreun fel Fundaţia (nu este cazul!) şi nici de a justifica în vreun fel acţiunile noastre (găsiţi detalii despre ceea ce facem pe www.fundatiaferma.ro şi www.agroinfo.ro). Însă nu pot să nu remarc, dincolo de întrebarea/comentariul dnei Felicia Marica, o anume îngrijorare… Pentru că, o parte din îngrijorările lucrătorilor din Camerele Agricole judeţene, vizavi de viitorul lor, răzbat clar şi prin comentariile doamnei la adresa proiectului nostru, dumneaei fiind angajat în această structură (conform informaţiilor publice de pe o reţea de socializare).
Comentariile la care facem referire sunt: “Nu mai trebuie controlată de nimeni (n.r. - camera agricolă) doar de Latifundiari”, „Este o nouă prostie şi multe interese“ şi „Ce interese aveţi cu noile Camere agricole? mai sunt ceva afaceri de făcut şi vă trebuie oamenii voştri plătiţi pentru a le rezolva?“… Nu vreau să comentez prea mult acuzaţiile privind interesul nostru pecuniar în această problemă, deoarece cititorii cunosc foarte bine independenţa noastră totală faţă de orice formaţiune politică, independenţă care demonstrează categoric că nu poţi avea nici un interes financiar iar când vine vorba despre latifundiari se cunoaşte la fel de bine punctul nostru de vedere.
Însă la comentariul “Este o nouă prostie” doresc să mă opresc puţin. Doamna Felicia susţine că este o prostie proiectul nostru pentru revenirea la forma iniţială a Legii Camerelor Agricole (prevederile Legii nr. 122/2012, cu amendamente) şi abrogarea OUG nr. 58/2013. Datoria mea este să apăr proiectul şi să spun răspicat că este o “imensă prostie” apariţia Ordonanţei 58, care distruge practic ideea de Cameră Agricolă şi transformă noile Camere într-un birou cu aceleaşi atribuţii ca şi fosta Agenţie Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA). Îmi imaginez că foştilor angajaţi ai ANCA - probabil în această categorie se află şi dna Felicia Marica - această formă de organizare li se pare familiară şi au acceptat-o foarte uşor, după câţiva ani în care au fost efectiv tracasaţi de haosul legislativ creat de politicieni şi în care locul lor de muncă este veşnic incert.
Dar pentru agricultura românească şi pentru bugetul statului, aceste modificări legislative perpetue sunt devastatoare. Stimată doamnă Felicia, vă dau şi un exemplu în acest sens. Zilele trecute, ministrul agriculturii anunţa că Guvernul a alocat din bugetul statului 640 mil. lei (cca 140. mil Euro) despăgubiri pentru fermierii afectaţi de secetă. Această sumă putea fi alocată din bani europeni, dacă România avea un fond mutual acreditat! Ori, singura instituţie care putea constitui un fond mutual era Camera Agricolă Naţională (CAN) organizată după Legea 122/2012 (care, la art. 19, alin. 12 preciza că CAN “înfiinţează fonduri mutuale ale agricultorilor şi administrează/desemnează administratorii acestora”; însă această atribuţie a dispărut şi ea, ca şi legea, odată cu apariţia OUG 58). Vorbim aşadar despre o sumă uriaşă pe care Statul român trebuie să o scoată din buzunar numai din cauza orgoliului politicienilor de a nu da putere de decizie fermierilor în diferite sectoare agricole. Iar d-voastră, foşti lucrători ai ANCA, sunteţi folosiţi de către politicieni ca şi masă de manevră în acest război, singurul “beneficiu” pe care îl aveţi fiind stresul imens cauzat de incertitudinea locului de muncă!
Dănuţ RADIŞ
FUNDAŢIA REVISTEI FERMA
www.fundatiaferma.ro