Într-una din zilele fierbinţi ale verii, l-am cunoscut pe Vasile Irimiea, fermier care de câţiva ani lucrează 180 hectare de teren în judeţele Galaţi şi Vrancea: 120 în comuna gălăţeană Cudalbi, restul de 60 în Tănăsoaia, satul Feldioara, jud. Vrancea.
Deci, în campaniile agricole trebuie să se împartă zilnic între două trupuri de teren aflate la o distanţă apreciabilă, de circa 100 km.
Viitorul înseamnă tehnologie
Terenurile lui, cum de altfel sunt toate în această parte de ţară, nu au irigaţii; de aceea şi producţiile sunt ceva mai mici. În vară a treierat grâul: a obţinut recoltă frumoasă, de circa şase t/ha. Este cu mult mai bună decât anul trecut, când seceta a muşcat straşnic din boabele aurii. Nu s-a îndurat să vândă grâul de la roata combinei; l-a depozitat în speranţa obţinerii unui preţ mai acătării. Vasile Irimiea zice că 65 de bani kilogramul ar fi un preţ mulţumitor. Dar încă nu i-l oferise nimeni! De regulă, în fiecare an, la toate culturile face tehnologia completă, fără nici un fel de rabat de la rigorile agronomice. Ca orice fermier, este conştient că, aşa cum spune: „viitorul înseamnă tehnologie; faci tehnologie aşa cum trebuie, faci şi bani; nu este altă cale de mijloc!”
Cum se asigură fermierul că aplică tehnologia ca la carte, citiţi în revista Ferma, ediţia 15-30 septembrie 2016!
