Dacă după realizarea amenajamentelor pastorale, nu se va crea atât un cadru legislativ adecvat modului de gestionare comună a suprafeţelor de pajişte (în favoarea crescătorilor de animale), cât şi a asigurării unei surse consistente de finanţare a lucrărilor tehnologice specifice de ameliorare a acestor suprafeţe, pajiştile permanente ale României îşi vor continua degradarea până la dispariţia acestei categorii de folosinţă din peisajul agricol al ţării.
Patrimoniul praticol al României a beneficiat în ultimii trei ani de un cadru legislativ consistent, având ca scop gestionarea, administrarea şi exploatarea suprafeţelor de pajişti permanente (OUG nr. 34/2013, Ordin nr. 544/2013, HG nr. 1064/2013, Legea nr. 86/2014, HG nr. 78/2015, OUG nr. 15/2015, Legea nr. 16/2016). Aceste acte normative stabilesc că pe teritoriul fiecărei localităţi (UAT), administrarea pajiştilor permanente se realizează în baza amenajamentelor pastorale. Ele îndeplinesc un dublu rol: instrument juridic (solicitat şi prevăzut de lege) şi instrument tehnic (complex de măsuri organizatorice, tehnice şi economice necesare ameliorării şi valorificării pajiştilor).
Doar 15% din pajişti au amenajament pastoral. Citeşte articolul integral în revista Ferma, ediţia 1-14 august 2016!
