Adevărat sau nu, depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Dar de ce se lamentează preşedintele ţării că evaziunea face ravagii în agricultură, când tocmai instituţiile agricole ale statului sunt cele care girează, în multe cazuri, interesele anumitor grupuri cu „afinităţi” la putere! Că dacă statul, prin organismele de inspecţie şi control, ar lua la bani mărunţi situaţia distribuirii subvenţiilor din agricultură, ar ieşi repede la iveală găurile negre şi sacii fără fund.
Adevărat sau nu, depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Dar de ce se lamentează preşedintele ţării că evaziunea face ravagii în agricultură, când tocmai instituţiile agricole ale statului sunt cele care girează, în multe cazuri, interesele anumitor grupuri cu „afinităţi” la putere! Că dacă statul, prin organismele de inspecţie şi control, ar lua la bani mărunţi situaţia distribuirii subvenţiilor din agricultură, ar ieşi repede la iveală găurile negre şi sacii fără fund.
România şi-a asumat, şi prin Tratatul de Aderare, sprijinirea agricultorului şi echilibrarea balanţei dintre noi şi restul ţărilor comunitare. Şi asta până în 2012! S-ar umple harta României de steguleţe roşii dacă ne-am pune să calculăm cât de mult s-a apropiat agricultorul român de cel vest-european. Asta dacă nu vorbim deja de o distanţare şi mai mare…
Scrisoare deschisă adresată preşedintelui
Referitor la discursul „anti-agricultură” al lui Traian Băsescu, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) face următoarele precizări: agricultorii din România primesc cele mai mici subvenţii din UE; agricultorii din România plătesc cea mai scumpă motorină din UE; agricultorii din România au apă pentru irigat inaccesibilă; agricultorii din România, în ultimii zece ani, au trecut prin trei ani de secetă atmosferică excesivă, corelată şi cu o secetă pedologică (2002, 2003, 2007); agricultorii din România primesc subvenţiile cu mari întârzieri; agricultorilor din România li s-a interzis cultivarea plantelor modificate genetic prin nesfârşite reglementări, deşi consumul în UE este permis şi se importă masiv din afara spaţiului comunitar.
De asemenea, precizează Nicolae Sitaru, preşedinte LAPAR, „atitudinea ostilă faţă de inovaţiile în domeniul biotehnologiilor agricole, care constituie un mecanism important pentru creşterea economică durabilă, pentru ameliorarea securităţii alimentare, a sănătăţii oamenilor, a mediului înconjurător şi un factor de prosperitate socială, va transforma România într-o imensă pârloagă”.
LAPAR se declară de acord cu afirmaţiile preşedintelui ţării privind combaterea evaziunii fiscale, prin aceasta încurajând agricultorii oneşti. „Noi am propus de nenumărate ori ca terenurile nelucrate să fie impozitate suplimentar, deoarece acestea primesc de multe ori subvenţii în mod nejustificat, fiind sursa multor focare de dăunători şi seminţe de buruieni, ceea ce afectează în mod direct solele vecine”, precizează Nicolae Sitaru.
Problema este însă că în lipsa unei politici agricole coerente şi corecte, agricultura românească este supusă unei presiuni enorme, venite de pe piaţa comună. Sprijinirea acestui sector nu înseamnă doar acordarea de subvenţii, ci şi adoptarea unor măsuri legislative care să împiedice concurenţa neloială, piaţa neagră a importurilor, accesul favorizat pe piaţă al intermediarilor în detrimentul productorilor şi aşa mai departe.
Aşadar, dacă trebuie să limităm „cheltuielile publice inutile”, după cum declara ministrul Economiei, Adriean Videanu – referindu-se la subvenţiile din agricultură care, în viziunea oficialului, „nu produc efecte în economie” – atunci de ce să nu începem cu favorizaţii sectorului, care înghit ilegal subvenţii agricole? Sau cu primăriile, care iau bani pentru păşune şi îi cheltuie pe sedii noi şi asfaltări de drumuri? Sau cu cei mulţi alţii care deturnează fondurile din agricultură spre alte căi… şi lista poate continua. Păi atunci, cum să şi vezi efecte în economie?
