Marinel Băltărețu (52 de ani), este apicultor în Călinești, județul Olt, are 380 de familii de albine, moștenite ca pasiune din tată în fiu, și cutreieră țara alături de familie în căutarea florilor din care ies cele mai bune sortimente de miere.

foto Libertatea
„Albina nu moare niciodată de frig, ci doar de foame. E ca mașina, care moare când nu mai are benzină”, explică apicultorul, pentru Libertatea.
Meseria începe să prindă din nou viață în jurul datei de 15 martie și ține până spre sfârșitul lunii septembrie. După aceea urmează perioada în care albinele trebuie pregătite pentru toamnă și iarnă: tratamente, hrană și toate condițiile necesare pentru a trece cu bine peste sezonul rece.
Primăvara însă începe agitația. Stupii sunt încărcați și pleacă la drum. „Ne ducem peste tot în țară cu ei, parcă suntem cu copiii în vacanță”, spune apicultorul.
„Din primăvară dăm drumul la motoare și mergem cu albinele noastre peste tot. Apicultura e o plăcere minunată. Eu, cu soția și cei doi copii, ne place să umblăm de colo-colo prin țară pentru albine. Dacă nu-ți place ceea ce faci, nu ai ce să cauți în apicultură. Te apuci de altceva”, dezvăluie Marinel, pentru Libertatea.
„Am cumpărat acum două regine, am dat pe ele 100 de euro bucata. Există și mai scumpe, de 200-300 de euro. Am dat o mie de euro pentru fiecare stup pe care-l avem! Noi le zicem roiniță, dar lumea nu prea e obișnuită! Sacrificii multe, dar și bucurii pe măsură”, încheie apicultorul.





