Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august. Despre această sărbătoare nu găsim informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiţia Bisericii.
Potrivit acestei Tradiţii, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”. După ce Fecioara Maria şi-a cerut iertăciune de la toţi, şi-a dat duhul. Domnul Însuşi S-a coborât din ceruri pentru a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor şi auzul surzilor s-au deschis, ologii şi bolnavii s-au vindecat.
Trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcaşurile cereşti. Tradiţia mărturiseşte că Toma soseşte la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului. Dorind să cinstească trupul ei, Apostolii au deschis mormântul. Dar minune! Mormântul era gol. Trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri de Fiul ei.
Obiceiuri de Sfânta Maria
Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este prăznuită în fiecare an la 15 august. În dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere. Apoi, femeile merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor.
Ciobanii coboară oile de la munte (La Sântămăria Mare/Tulesc oile la vale!), bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciulă, se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb şi dormitul pe prispă sau în târnaţul casei.
De Sfânta Marie, fetele purtau o plantă numită „năvalnic”, care avea puterea să aducă peţitori.
Dacă în apropierea zilei Sfintei Marii înfloreau trandafirii, era un semn că toamna va fi lungă.
În sudul ţării se angajau pândarii la vii şi se luau măsuri de protecţie magică a podgoriilor împotriva păsărilor.
De pe 15 august se deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea pana la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile şi iarmaroacele de toamnă.
Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) şi Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă.
În această zi erau adunate ultimele plante de leac.
În perioada postului Sfintei Marii fetele îşi cos costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la mănăstirile care poartă hramul Sfânta Maria (Ciosa, Nicula, Moisei, Mănăstirea Hodos Bodrog, Mănăstirea Brancoveanu de la Sâmbătă de Sus, Tismana, Rohia, Bixad, etc). sursă: CrestinOrtodox.ro
