Cultivarea în țara noastră a organismelor modificate genetic este un subiect dezbătut tot mai des. Se vorbește în special de soia. Susținătorii acestei culturi sunt de la președintele Comisiei de agricultură până la fermierii membri în LAPAR.
Nini Săpunaru, președintele Comisiei de agricultură, pledează de câte ori are prilejul pentru cultivarea soia modificată genetic în țara noastră și renunțarea la importuri. România este singura țară europeană care poate cultiva cu succes soia modificată genetic. Avem cam 3,8 milioane de hectare ce pot fi cultivate cu soia. Dacă facem rotația culturilor, ar fi 600-700.000 de hectare pe an cu producții bune, cu peste 200 kg de azotat economisit (prin fixarea lui în sol), deci 5 milioane de lei, înmulțite cu 600.000 de hectare și cu o producție medie de 3-3,5 tone la hectar, vedem că această cultură poate însemna un important procent din PIB.
Avem voie să consumăm soia modificată genetic, dar nu avem voie să cultivăm, a spus de mai multe ori și președintele LAPAR, fermierul Laurențiu Baciu. Săptămâna care a trecut, Liga Producătorilor Agricoli a cerut printr-o scrisoare să fie consultați fermierii în acest controversat subiect al cultivării organismelor modificate genetic. LAPAR este hotărâtă să nu cedeze pentru că în joc este business-ul fermierilor şi ei trebuie să decidă din ce fac acest business, a spus președintele LAPAR.
În fiecare an, 250 de milioane de dolari sunt plătiți de România pentru importul de soia. Este suma pe care o scoatem din țară când am putea să o aducem noi în țară, prin export de soia. Țara noastră are condiții propice pentru cultivarea soia. Este o plantă fixatoare de azot, fixează aproximativ 100 kg de azot pe hectar. Astfel, în anul următor folosești mai puțin cu 100 de kg de azot și obții aceeași producție. Sunt unii care se tem că vom cultiva prea multă soia. Nu avem cum. La 1.500 ha cultiv 300 ha cu soia. Nu pot semăna, în fiecare an, pe aceeași solă tot soia pentru că sunt nevoit să fac rotația culturilor, spune fermierul Cornel Stroescu.
Uniunea Europeană a transferat responsabilitatea cultivării OMG în sarcina statelor membre. Teoretic, România poate să ia decizia cultivării sau a interzicerii acestor culturi. Fermierii cer cu insistență să fie consultați înainte de luarea deciziei.