După momentul 1989, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava a suferit reducerea dramatică a suprafeţei totale de teren de la 2100 la aproximativ 800 hectare.
Totodată, suprafaţa destinată producerii cartofului pentru sămânţă s-a micşorat considerabil, de la 300 ha în 1990 la mai puţin de 3% din această suprafaţă în prezent. Pentru a supravieţui financiar, SCDA Suceava şi-a reorientat producţia de sămânţă de la cartof către cereale şi către unele culturi care altădată erau considerate secundare.
Anul 2015, dincolo de toate surprizele sale „agricole”, ne-a înfăţişat şi o altă realitate. Una privită din perspectiva activităţii unora dintre staţiunile de cercetare, înfiinţate de către înaintaşi în fiecare areal al ţării tocmai pentru a răspunde nevoilor specifice acelei zone; ne referim în principal la asigurarea seminţei şi a materialului de plantat cu înaltă valoare biologică şi obţinut în condiţiile respectivului teritoriu.
De la creare de soiuri la ameliorare şi atât!
Judeţul Suceava, de exemplu, se spune că furniza fiecare al treilea cartof consumat în România, iar Staţiunea de Cercetări Agricole avea menirea de a asigura cartoful pentru sămânţă necesar acoperirii întregii suprafeţe de peste 30 de mii de hectare, destinate cândva acestei culturi. Pentru producerea materialului de plantat, înainte de 1990, Staţiunea avea alocată o suprafaţă de aproximativ 300 de hectare, din totalul de 2100 ha, aici existând şi preocupări intense în domeniul ameliorării cartofului şi chiar de creare de noi soiuri. (...)
În zilele noastre, Staţiunea de Cercetări Agricole Suceava a păstrat accentul doar pe ameliorare, dorind măcar menţinerea germoplasmei create în cei aproape 70 de ani de existenţă. Au fost trecute în conservare lucrările de agrotehnică, de protecţie, toate eforturile îndreptându-se doar spre ameliorare şi producerea de sămânţă.
Detalii privind situaţia actuală a cercetării agricole româneşti găsiţi în reviasta Ferma, ediţia 1-31 ianuarie 2016!