Buha semănăturilor atacă porumbul în judeţul Timiş

„În momentul de faţă, dăunătorul care creează probleme în culturile de porumb este larva de buha semănăturilor, care atacă la baza plantei, aceasta cade iar cultura se răreşte. Un atact sau dăunător poate fi prezent în orice an, în orice cultură, la nivele neglijabile, doar ca prezenţă. În acest an, condiţiile de climă, nopţile reci şi vremea ploioasă au întins perioada de dezvoltare şi de transformare larvară a dăunătorului, iar acesta încă atacă porumbul, pentru că n-a trecut în faza următoare. În sudul judeţului Timiş am identificat vetre mari în porumb cu plante distruse de dăunător”, ne-a informat Octavian Guler, administrator al societăţii agricole Clasic Agro. Potrivit specialistului Clasic Agro, odată instalat, atacul este destul de greu de controlat, dar merită încercat. „Trebuie făcut un tratament specific, cu speranţa că va avea efect, pentru că dacă dăunătorul atacă un pic sub nivelul solului sau la nivelul solului, e destul de greu de controlat. E recomandat ca, măcar, să se încerce un tratament cu insecticide sistemice, cu doze un pic mărite, dar aplicate în aşa fel încât insecticidul să ajungă prin pulverizare la baza plantei, pentru că e prea târziu să mai aşteptăm translocarea prin plantă”.

Dăunătorul preferă umiditatea

Buha semănătorilor (Agrotis segtum) este un dăunător polifag care se găseşte în toată Europa, iar în ţara noastră, apare în toate zonele, dar mai ales în cele cu soluri umede, aluviale, întâlnite în lunca şi bălţile Dunării, Moldova, Banat. “E posibil ca atacul să se manifeste mai ales după ploile care au căzut în ultimele două săptămâni. Specie polifagă semnalată pe o serie de plante de cultură, larvele aflate în sol rod seminţele în curs de germinare (toamna sau primăvara). Dacă plantele au apărut şi sunt mici, ele pot fi retezate de la colet. La plantele în stadiul de 3-4 frunze, dăunătorul roade frunzele începând cu partea externă spre interior, preferând cavităţile cu deschidere largă, puţin adânci, cu suprafaţa neregulată în organele subterane (rădăcini sau tuberculi). Plantele atacate se veştejesc şi se usucă”, ne-a explicat Emil Georgescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Protecţia Plantelor al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

Atacul trebuie prevenit

“Pragul economic de dăunare este de 2 larve/metru pătrat! În general, măsurile agrotehnice sunt suficiente pentru prevenirea atacului (lucrarea solului cu discul, de exemplu). Altă măsură preventivă este combaterea buruienilor, având în vedere că acestea sunt preferate pentru depunerea pontei (ouăle grupate)”, a precizat Emil Georgescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Protecţia Plantelor al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

 Biologie şi mod de dăunare

Emil Georgescu ne-a oferit mai multe detalii despre biologia şi evoluţia dăunătorului, precum şi despre plantele atacate şi modul de dăunare.

Daunatorul prezintă două generaţii pe an, iernează ca larvă complet dezvoltată în sol, la adâncimea de 20-40 cm. Larvele rezistă la temperaturi scăzute în timpul iernii. Pragul inferior de dezvoltare al omizilor hibernante este, după unii autori, de 12,2oC. În luna mai, larvele migrează la suprafaţa solului, se hrănesc, după care se impupează. Stadiul pupal durează 2-3 săptămâni. Flutirii apăruţi au zbor nocturn şi pot fi observaţi spre sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie, până la sfârşitul lunii iulie. Depunerea ouălor are loc pe partea inferioară a frunzelor, în special a celor de troscot, ştir, volbură, lobodă, pălămidă, mai rar pe plantele cultivate (sfeclă, porumb, tutun, varză!!!). O femelă depune între 2000 şi 2900 de ouă, ponta fiind depusă pe terenuri aerate şi permeabile, cu vegetaţie rară!!! Dezvoltarea embrionară durează 5-7 zile la temperaturi de 20-23oC, iar primele larve apar la sfârşitul lunii mai - luna iunie. În primele 3 stadii de dezvoltare larvele sunt diurne, hrănindu-se cu plantele culturilor de câmp, printre care şi porumbul, apoi pe măsură ce se dezvoltă, larvele (omizile) devin nocturne. După a patra năpârlire, larvele migrează de pe plantă în stratul superficial de sol şi se hrănesc cu partea tulpinilor acestor plante, aflate sub colet. Larvele năpârlesc în total de 6 ori, ajungând de obicei la completa dezvoltare la sfârşitul lunii iunie - începutul lui iulie. În cursul lunilor iulie-august fluturii zboară şi pun bazele celei de-a doua generaţii. Larvele din a doua generaţie se dezvoltă pe baza semănăturilor de toamnă, în cursul lunilor august - octombrie, iar când ajung la ultimele vârste, se retrag în sol şi iernează.