Să mergi pe jos sute de kilometri, să te lupți cu ursul și lupii, să te înmoaie ploile

Urmărit din copilărie de imaginea păstorilor, regizorul Dumitru Budrala a lucrat aproximativ 15 ani la filmul "Calea laptelui", imortalizând pe parcursul câtorva ani etapele lungilor călătorii pe care păstorii Pătru și Petrică, tată și fiu, le-au făcut din munții Șureanu în Banat.

În vreme ce Pătru și Petrică umblă cu turmele de oi câte șapte luni pe an, căutând pajiștile cu iarbă, Maria, soția lui Pătru și mama lui Petrică rămâne acasă, alături de ceilalți copii și ducând pe umeri grija pentru prunci și animale.

Filmul ne-o arată tăind lemne în zăpada până la genunchi, așezând fânul, luptându-se cu troienele pentru a ajunge la mănăstire, cu o bărbăție care totuși nu suprimă feminitatea ei. Toate astea în timp ce soțul și fiul ei înfruntă primejdiile din zonele străbătute unde întâlnirile cu ursul, cu lupii sunt episoade din cotidianul obișnuit. Munca la stână, bătutul untului, un atac al lupilor surprins de camera de filmat, serile topite în poveștile ciobănești și trosnetul focului de tabără, scene înduioșătoare în care câinii se încălzesc sub cojoacele groase ale păstorilor, petrecerile crescătorilor de oi și dialogurile hâtre, confesiunile mustind de înțelepciune sunt așezate de regizorul Dumitru Budrala cu răbdare și o meticulozitate de ceasornicar, într-o curgere lină, ce te mută din fața ecranului într-o lume ce pare să se fi pierdut demult.

Păstorii din „Calea laptelui” au făcut pace cu sălbăticiunile pădurii, care ocupă un loc firesc în filosofia lor de viață. Pentru ei, ursul e un animal ca oricare altul, e parte din natura pe care păstorii o iubesc, iar atacurile lui țin de acel mecanism firesc, al luptei pentru supraviețuire. Mărturiile despre luptele cu urși, despre curajul de a înfrunta aceste animale sunt un duș rece pentru toți cei ce au trasat cu brutalitate o graniță între ei și natură. Sutele de kilometri străbătute de oieri nu sunt doar o activitate menită să asigure traiul familiei, ci un mod de viață, o trăire intensă a iubirii de natură, o continuă regăsire a sinelui și, nu în ultimul rând, împlinirea unei datorii sfinte, grija față de animale.

„Gândiți-vă că păstorii din Transilvania ajungeau cu turmele lor până în Bărăgan, în Dobrogea, chiar în Crimeea sau în Moravia. Transhumanța a fost unul dintre cele mai fascinante, mai spectaculoase și mai filozofice lucruri, iar Pătru, Petrică și Maria sunt personaje extraordinare, pe care mă bucur că am ocazia să vi le arăt”, a declarat regizorul Dumitru Budrala, pentru tribuna.ro

Valoarea filmului e dată de autenticitatea cadrelor, de lipsa unei regii forțate, producția respirând prin toți porii pasiunea regizorului pentru subiectul care l-a urmărit din copilărie. S-ar putea ca Pătru și Petrică să fie printre ultimii păstori pentru care transhumanța e noțiunea de a fi. Azi nu prea mai are cine să pășească pe „Calea laptelui”, păstorii fiind tot mai greu de găsit. 

Premiera filmului e vineri, 20 octombrie, de la ora 18:00, la Sala Thalia din Sibiu.

sursa informații, foto tribuna.ro