După cum arată şi cât de ineficient funcţionează, sistemul de siguranţă alimentară a României pare coordonat de un grup criminal!
Dacă în Italia, Spania, Turcia sau undeva, aiurea, un fermier produce fructe sau legume improprii consumului uman, pline de pesticide în exces, acesta trebuie să dea bani pentru a distruge producţia... Asta dacă nu vine “salvator” un comerciant isteţ din România care ia gunoiul de la fermierul în cauză şi îl vinde în ţara noastră pe post de trufanda!
Dacă în Orientul Mijlociu sau la dracu-n praznic sunt descoperite containere cu carne veche de 10-20-30 sau 40 de ani, stomacul românilor aşteaptă să savureze această carne ca pe un vin vechi… Şi putem continua cu multe alte produse şi situaţii din aceeaşi categorie a gunoaielor care sunt aşezate, la modul criminal, pe masa românilor.
O consumatoare de astfel de “delicatese” mi-a spus zilele trecute că doar preţul contează atunci când vine vorba de procurarea alimentelor! Da, într-o societate capitalistă preţul contează foarte mult, dar şi mai greu atârnă concurenţa loială şi respectarea strictă a legilor.
După normele nescrise ale concurenţei loiale, un fermier român sau un importator de bună credinţă poate să scrie pe produsul său mere sau castraveţi. Păi atunci şi cel care aduce gunoaie ar trebui să scrie pe etichetă: OTRAVĂ sau GUNOI. Dar cum asta nu se întâmplă, concurenţa neloială face casă bună cu aceşti atentatori la siguranţa alimentară a românilor. Mai mult decât atât, fabricile din industria alimentară de la noi şi fermierii români au falimentat pe capete, iar IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII ROMÂNILOR după toţi aceşti ani de otrăvire este DEVASTATOR.
La nivel naţional, dar şi al Uniunii Europene există legislaţie foarte bine pusă la punct pentru ca aceste produse să nu ajungă pe mesele noastre. România are un sistem de siguranţă alimentară cu oameni plătiţi să vegheze pentru ca nici un produs care este nociv pentru consum să nu ajungă în alimentaţia noastră. Acest sistem are la dispoziţie şi un instrument de verificare a calităţii produselor pe fiecare segment de producţie şi distribuţie, numit TRASABILITATEA produselor agro-alimentare (de la furcă la furculiţă), care poate urmări clar, de la fermierul din Italia până la consumatorul din România, mişcarea produsului dar şi calitatea acestuia. Ori este mai mult ca sigur că aceşti oameni din sistemul de securitate alimentară nu îşi fac datoria şi că, de multe ori, ca nişte veritabili criminali, acţionează premeditat şi cu sânge rece la sănătatea românilor. Dacă aceste CRIME se produc din cauza incompetenţei lor sau a corupţiei, numai organele abilitate ale statului se pot pronunţa.
Noi, ca simpli consumatori trebuie să facem presiuni cât mai mari pentru a se limpezi de urgenţă aceste lucruri. În caz contrar, este extrem de dificil să protejăm sănătatea noastră şi a copiilor noştri!
Dănuţ RADIŞ