În România sunt produse anual 4,4 milioane de tone de lapte, însă doar o treime ajunge în fabricile locale, restul fiind blocat în ferme mici, fragmentate și fără tehnologie. Importurile de lactate au depășit pragul de 1 miliard de euro, declanșând un deficit comercial de 700 de milioane de euro în industria lactatelor. Pentru a debloca piața, Consiliul Concurenței le recomandă fermierilor să se asocieze în cooperative, dar solicită și măsuri de sprijin care să contribuie la creșterea puterii de negociere a fermierilor locali, care în prezent sunt dezavantajați comparativ cu marii producători.
Sectorul laptelui se confruntă cu dificultăți majore în direcționarea producției către procesarea industrială, este una dintre concluziile „Studiului privind sectorul laptelui și al produselor lactate” realizat de Consiliul Concurenței.
Paradoxul laptelui românesc: de ce nu ajunge producția locală în circuitul industrial
Astfel, chiar dacă România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud, ocupând locul 10 în Uniunea Europeană (UE), doar o treime din această cantitate ajunge în circuitul industrial de procesare, ceea ce plasează țara noastră pe locul 17 la colectare, transmite instituția într-un comunicat de presă.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esențială pentru creșterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante și pentru accesul la investiții și tehnologii moderne”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Acesta a subliniat că doar în acest mod „poate crește cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare” și astfel „putem reduce dependența de importuri și putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”.
De ce au fermierii români costuri mari
Studiul realizat de Consiliul Concurenței arată că România deține circa 5% din efectivele de vaci de lapte ale UE, dar aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte, ceea ce indică existența unui număr foarte mare de exploatații mici, cu productivitate redusă.
În același timp, aproximativ 75% dintre fermele românești dețin mai puțin de 5 capete de vaci de lapte, ceea ce limitează nivelul de mecanizare și automatizare, precum și accesul la tehnologii moderne. Consiliul Concurenței dă ca exemplu de bune practici Germania, Franța sau Olanda, unde fermele sunt mai mari, mai tehnologizate și mai eficiente.
Ultimul loc în UE la randament
În ceea ce privește randamentul de lapte pe cap de animal, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană: 3.580 kg lapte/vacă, comparativ cu media europeană de 8.450 kg lapte/vacă. Cu alte cuvinte, productivitatea este la un nivel redus, ceea ce duce la costuri unitare de producție mai ridicate pentru fermieri. În paralel, numărul de bovine a scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete in 2014 la circa 1,08 milioane în 2024, mai precizează Consiliul Concurenței.
„În aceste condiții, în care fermele sunt dispersate, de dimensiuni mici, iar eficiența tehnologică este limitată, puterea lor de negociere cu procesatorii este redusă. Fermele mici depind, de multe ori, de un singur procesator sau centru de colectare, în timp ce fermele mari pot negocia mai bine, deoarece livrează volume constante și mai ușor de integrat în circuitul industrial”, explică sursa citată de economedia.ro
