Un om de la țară, așa se autointitulează noul prim-ministru al Guvernului din Franța, François Bayrou. Conduce tractorul, este „fiu al pământului” şi crescător de cai de rasă. El a candidat de trei ori la preşedinţie, afirmând că rădăcinile sale rurale şi politica de centru l-au determinat să încerce să găsească un teren comun între stânga şi dreapta, relatează The Guardian.
Născut într-o familie de fermieri din Béarn, cariera politică de peste 40 de ani a lui Bayrou este construită pe insistenţa sa de a nu rupe niciodată legăturile cu zona copilăriei sale de la poalele Pirineilor, în sud-vestul Franţei.
El a crescut în micul sat Bordères, între Lourdes, locul de pelerinaj catolic, şi Nay, locul de naştere al beretei.
Catolic şi tată a şase copii, el încă mai are o casă în sat şi este primar al oraşului Pau, situat la 20 km distanţă, în sud-vestul ţării.
În vârstă de 73 de ani, acesta şi-a construit cu grijă o imagine de intelectual de la ţară.
Când era copil, era bâlbâit, iar un medic i-a spus că nu va putea niciodată să cânte pe scenă, să fie profesor sau politician – mai târziu a spus că este mândru că le-a făcut pe toate trei.
Are studii clasice, a predat într-o şcoală de stat şi este biograf al regelui francez Henri al IV-lea, din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.
A fost ministru al educaţiei în timpul preşedinţiilor socialistului François Mitterand şi a celui de dreapta Jacques Chirac.
A dobândit notorietate în campania sa prezidenţială din 2002 când, în timpul unei plimbări într-un cartier din Strasbourg, un copil ar fi încercat să îi fure din buzunar, iar el l-a pălmuit. Incidentul a dus la o creştere a ratingului său în sondaje.
Bayrou este șeful partidului centrist MoDem, care face parte din alianța centristă a lui Macron din 2017. În timpul cursei prezidențiale din 2017, sprijinul lui Bayrou pentru tânărul Macron a fost văzut ca fiind cheia câștigării alegerilor. După ce l-a criticat inițial pe Macron, un fost bancher, pentru că reprezintă interesele banilor, Bayrou s-a aliat mai târziu cu el, făcând presiuni pentru o reprezentare mai proporțională în politica franceză. De atunci, a rămas un confident apropiat.
