Ion avea un prieten care lucra la un magazin de electrocasnice.
De câte ori se întâlneau, acesta îi vorbea lui Ion despre noile tipuri de televizoare apărute, fiind înnebunit după plasmele mari, cât peretele. Până la urmă a ajuns să îl facă şi pe Ion să îşi dorească să aibă un astfel de televizor. A făcut Ion un împrumut şi şi-a luat o plasmă mare. În momentul vânzării, prietenul laudă produsul:
– Are o claritate de zici că personajele din televizor sunt lângă tine.
A doua zi, nerăbdător să vadă un meci, Ion şi-a scurtat programul de lucru cu 2 ore, venind acasă pe neaşteptate. Maria, care era cu un mândruţ în dormitor, îl ascunde după plasmă, că aceasta era mare.
În ziua următoare meciului, Ion se întâlneşte cu prieteul care îi recomandase televizorul şi îi zice:
– Măi, Marine, mare dreptate ai avut. Ce ţi-e şi cu tehnologia asta. Păi ieri mă uitam la meci la plasmă, şi când arbitrul a dat cartonaşul roşu unui fotbalist, ăsta când a plecat spre vestiare a trecut chiar pe lângă mine.
