O cireadă de vaci paşte răsfirată pe întinsul izlazului. Într-o margine, un cal priponit retează hulpav iarba revigorată de o ploaie scurtă, de vară. Ciulinii au scos capul ici-colo, să-şi afirme statutul lor de embleme vegetale ale Bărăganului.
Tabloul ar fi unul arhaic dacă la orizont nu s-ar profila furnalele combinatului chimic din coasta Sloboziei.
Păşunile au însă şi un statut juridic, iar la Dragalina situaţia nu este deloc roză. Ba mai mult, conducerea comunei stă ca pe ghimpi, tot aşteptând un răspuns de la autorităţile publice judeţene…
Din şase sute hectare de izlaz cât avea în 1990, comuna Dragalina a rămas cu 300 ha. Jumătate din păşunea comunală a fost parcelată şi dată în proprietatea unor solicitanţi de pământ în baza legilor proprietăţii. Cum s-a întâmplat în multe alte locuri, comisiile de punere în posesie nu au retrocedat terenurile pe vechile amplasamente, ci i-au reîmproprietărit pe săteni în cu totul alte locuri. Aşa a ajuns şi izlazul din Dragalina să fie hăcuit şi scos din proprietatea comunei. Mai mult, spun surse din primărie, suprafeţe însemnate au fost date unor solicitanţi din judeţul vecin, Ialomiţa. Epopeea păşunii comunale nu s-a oprit însă aici.
Stelian Muşat, o mai veche cunoştinţă a noastră, aştepta oile să vină la muls. El se află în aceeaşi situaţie ca toţi ceilalţi fermieri, dar susţine că nu şi-a întocmit planul de afaceri pe baza subvenţiilor agricole. „Sigur, banii de la stat sunt bineveniţi, dar nu trebuie să te bazezi pe ei. Anul acesta subvenţiile au venit târziu sau nu au venit deloc şi uitaţi câte nemulţumiri au provocat. Eu îmi fac calculele în funcţie de veniturile mele. Până acum a mers. Sunt mulţumit”, spune fermierul.
Citeste articolul integral in revista Ferma, editia 1-15 august 2016!
