Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) a făcut public, prin vocea vicepreşedintelui său Valeriu Tabără, un punct de vedere asupra problemelor pieţei funciare din România.
După anul 1991, proprietatea funciară din România a fost reglementată prin legi speciale, în afara cadrului comercial. Liberalizarea pieţei funciare s-a făcut încă din februarie 1993, când s-a dat liber vânzării terenurilor agricole din extravilanul localităţilor.
„Vânzarea” României agricole s-a negociat odată cu tratatul de aderare
La acea vreme, în legislaţia privind proprietatea funciară, după dezbateri furtunoase în zona politică, dar şi în cea civică, s-au făcut precizări privind accesul persoanelor fizice şi juridice străine la cumpărarea de terenuri în România, motivaţia fiind că astfel vom fi acceptaţi mai bine în structurile europene şi vom putea beneficia de sprijin financiar.
S-au prevăzut şi trei condiţii speciale:
– persoanele fizice străine, conform legii, puteau să cumpere terenuri din extravilan dacă aveau domiciliul în România (nu li se cerea şi cetăţenia română). Dacă părăseau domiciliul din România timp de un an, terenul cumpărat trecea automat în proprietatea statului român, fără a se face precizarea „publică sau privată a statului”.
– persoanele juridice străine puteau achiziţiona teren din extravilanul localităţilor prin cumpărare dacă aveau sediul în România (persoane juridice române). Dacă timp de un an nu se înregistrau activităţi sau dacă părăseau România, terenul trecea în proprietatea statului român.
– Ordonarea dreptului de preemţiune la vânzarea de terenuri.
În anii 1990-2012 s-au înstrăinat 1,2-1,4 mil. ha de teren.
Citeşte articolul integral în revista Ferma, ediţia 1- 31 iulie 2016!
