Se ştie că albinele din ţara noastră iernează în aer liber. Deşi astfel consumul de hrană este mare, cheltuielile pentru construirea unor adăposturi pentru iernat şi pentru transportarea albinelor în adăposturi ar fi mult mai mari.
În noiembrie, albinele făcând ultimul zbor de curăţire, îşi îmbunătăţesc activitatea de iernare. Când apar primele temperaturi scăzute (6-8oC), ghemul de iernare este complet constituit. El se strânge sau se desface în raport cu creşterile sau scăderile succesive ale temperaturii atmosferice.
Ghemul de iernare şi formarea puietului
Coaja ghemului de iernare are o grosime de 2-7 cm şi temperatura optimă este de 8-10oC. Albinele îşi aşază capul în coajă, aranjându-se în mai multe straturi unele sub abdomenul altora, ca şi ţiglele pe casă. Miezul din centrul ghemului de iernare este compus din matcă şi din albinele care nu stau atât de înghesuite unele în altele.
Albinele consumă miere şi emit periodic un bâzâit continuu, frecându-şi în acelaşi timp picioruşele de restul corpului, producând intermitent căldura, care este radiată dinspre miez spre exterior. Matca depune ouă şi începe creşterea puietului în centrul ghemului de iernare. Aici, temperatura minimă este de circa 13,9oC. În prima parte a iernării, la 15-20 ianuarie, temperatura din centrul ghemului de iernare nu depăşeşte 25oC. În partea a doua a iernării (sfârşitul lui ianuarie – începutul lui februarie), temperatura începe să crească şi se menţine la 34-36oC.
Temperatura din centrul ghemului de iernare trebuie să se menţină constant, indiferent de temperatura exterioară sau, cea din interiorul stupului. Numai aşa puietul creşte în condiţii bune.
Spaţiul din stup unde se formează ghemul de iernare are o temperatură cu 1-2oC mai mare decât cea din afara stupului.
Detalii privind pregătirea stupilor pentru sezonul rece găsiţi în revista Ferma – octombrie 2014!
