Pe fondul temperaturilor primăvăratice înregistrate în lunile decembrie – ianuarie, a existat temerea, nefondată de altfel, că se va produce înmugurirea timpurie a viţei de vie, iar gerul – care s-a şi produs – va compromite rodul viilor.
Fenofaza de înmugurit este influenţată de o serie de factori interni de tip hormonal şi de o anumită temperatură utilă ca factor extern, iar declanşarea fenofazei se realizează abia în ultima decadă a lunii aprilie. Dezmuguritul timpuriu al viţei de vie se poate aprecia doar în funcţie de cum va decurge vremea în lunile februarie şi martie. Acest lucru este important de apreciat, deoarece primul tratament important şi obligatoriu pentru făinarea viţei de vie se va face în funcţie de declanşarea fenofazei de dezmugurit.
Dacă iarna blândă urmată de temperaturile mai scăzute nu e un real pericol, există riscul apariţiei brumelor târzii de primăvară (-2…-2,5 grade C) după pornirea mugurilor în vegetaţie. Atunci pagubele pot fi mai grave decât în cazul temperaturilor negative din timpul iernii. Însă butucul are tendinţa să-şi restabilească echilibrul vegetativ din lăstarii porniţi din mugurii secundari şi din ochii unghiulari sau din cei axiali nedezmuguriţi.
Ţinând cont că datorită temperaturilor ridicate din timpul iernii ochii de iarnă nu au trecut prin procesul de vernalizare, dezmugurirea s-ar putea realiza neuniform şi atunci gradul de afectare ar putea fi minim în caz de accident climatic.
Mai multe detalii despre viticultura în această perioadă puteţi citi în revista Recolte Bogate – februarie 2014!
